Arkadi - Nipru MT-10.36
Posted: 08 May 2013, 15:07
Pohta ce-am pohtit şi visul unei nopţi de vară. Un fier cu multe kile şi tot atâtea bube, legat de un ataş, leat 1979 şi cumpărat la hei-rup cu mari eforturi din partea părinţilor! M-a vrăjit aspectul ameninţătoro-prietenesc al atelajului. Partea nostradamică din mine preconiza mărirea gabaritului personal în viitorul apropiat (ceea ce s-a şi întâmplat, am ajuns un grăsan) şi astfel căuta ceva motocicletă mai forţoasă. L-am cumpărat! Şi m-am lăsat tractat mai bine de şaizeci de kilometri în urma Daciei părinteşti, subsemnatul trăgând ca turbatul de ghidon ca să menţină o trasă dreaptă.
Sărea dintr-a doua. În instalaţia electrică nu mergea absolut nimic în afară de circuitul aprinderii. Becuri niet, încărcare niet. Anvelope cramponate vechi, uzate, cea din spate frecând nebuneşte în cardan. Bridele înălţătoare de sub şa tăiate, laolaltă cu buretele şeii decupat ca să ajungă fostul proprietar - scurt în picioare - la scăriţe şi asfalt. Avans manual prăpăstios, zăpăcit şi bleah. Noroi şi apă în loc de ulei în grup, motor şi cutia de viteze. Niciun strop de ulei în telescoape, faţă ori spate. Filete mâncate în blocul motor. Absolut toate jicloarele şi canalele din carburatoare înfundate, ambele plutitoare inundate. Şi totuşi pornea la prima pedală!
Acestea se-ntâmplau în toamna lui 2010. Între atunci şi acum (un acum întins pe câteva luni de zile) a avut loc un soi de ev întunecat pentru Niprul meu (pe-atunci numit - cam banal - "Ivan"), el rămânând cvasi-uitat prin magazie, cu ataşul vârât sub prispă. Ba că mergeam cu Zeta, ba că n-aveam piesele necesare, ba n-aveam bani, ba n-am avut nici pic de timp în tot anul 2012 ca să mă ocup. Îl mai scoteam ocazional din magazie, îi mai dădeam o pedală, mai trăgeam o tură scurtă de tot pe uliţele Comanei, mai suiam un deal de mă minunam ce tractor aveam sub fund!
Şi-apoi a venit treptat renaşterea: alternatorul şi cutia de viteze refăcute la Nea' Victor din Valu lui Traian, instalaţia electrică refăcută de mine de la cap la coadă (cu relee de putere pentru consumatorii mari, precum ar fi cele două claxoane PAL), anvelope ruseşti noi de stradă, componentele bune ale motorului de MT-10 trecute pe un bloc motor la fel de bun de MT-11 pentru a beneficia de noul model de ax cu came şi, implicit, de avansul centrifugal la aprindere. Segmenţi buni pe grozavele pistoane bombate, totul curăţat şi verificat să ajungă uleiul cât şi pe unde trebuie. Şi tot aşa, şi tot aşa, şi tot aşa...
A fost o aventură întreagă repunerea pe roţi a acestei motociclete, demers totuşi costisitor, întâmplat relativ încet, dar documentat parcă în frenezia nădejdii cu nenumărate poze pe Facebook şi o sumedenie de postări pe forumuri. Lăudam mai mult potenţialitatea oului dogmatic: vedeam enormitatea asta de motocicletă - stând ușor rezemată de perete în magazia de la Comana - cum tronează tăcută, serioasă, masivă pe lângă chiriaşii mai nestatornici de sub acelaşi acoperiş: Zeta mea cea din '58, mergând ca unsă (că şi era!); Jupiterul lui Mihă.escu, care vedea şi el destul de rar munca de recondiţionare, dar mai des totuşi decât Niprul. Şi tot aşa!
Vorbesc de chinurile facerii la timpul trecut. Nu-i întâmplător! În urmă cu vreo săptămână-două am avut parte de-un succes nebănuit: din cel mai dereglat motor am făcut - aproape din greşeală - un reglaj nesperat de bun la aprindere şi carburaţie, astfel că motocicleta merge în sfârşit grozav! Sună bestial! K-63-urile mele care scuipau benzină prin toate părţile şi stăteau cu plutitoarele sparte s-au dat pe brazdă pân' la urmă şi, după ce le-am desfăcut de-o sută de ori pe fiecare, şi-au venit în simţiri şi fac ce trebuie. De la agonie la extaz în câteva porniri de motocicletă!
Stilul ăsta telegrafic-telegramat în care povestesc peripeţiile acestor trei ani poate că nu spune lucrurilor pe nume aşa cum mi-ar plăcea. Dar nici n-aş şti cum să povestesc coerent şi hiperbolizat un proces atât de sacadat, de disparat şi plin de simţăminte contradictorii, aflate când la poli opuşi, când în perfectă rezonanţă. S-a trăit mult în anii ăştia, mult pe lângă motocicleta în cauză. Dar tot atât de mult s-a sperat pătimaş la readucerea ei pe şosea şi se visează cu îndârjire în continuare la purtarea ei în călătorii nesfârşite de-acum încolo.
Aşa că vă las cu pozele deocamdată şi vă rog să-mi ţineţi pumnii pentru ziua de mâine: sunt programat pentru ITP la RAR-ul din Giurgiu, ora 9:00. Să sperăm că mă vor plăcea din nou inginerii de acolo . Tot ei mi-au pus visele pe roţi când cu Muravey-ul, apoi cu Zeta.
Revin cu veşti! :silly:
Vorbesc de chinurile facerii la timpul trecut. Nu-i întâmplător! În urmă cu vreo săptămână-două am avut parte de-un succes nebănuit: din cel mai dereglat motor am făcut - aproape din greşeală - un reglaj nesperat de bun la aprindere şi carburaţie, astfel că motocicleta merge în sfârşit grozav! Sună bestial! K-63-urile mele care scuipau benzină prin toate părţile şi stăteau cu plutitoarele sparte s-au dat pe brazdă pân' la urmă şi, după ce le-am desfăcut de-o sută de ori pe fiecare, şi-au venit în simţiri şi fac ce trebuie. De la agonie la extaz în câteva porniri de motocicletă!
Revin cu veşti! :silly: