Arkadi - Nipru MT-10.36

De la Adler la Zundapp, cu (par)fum de Jawă. Mură-n gură: vorbim numai despre motociclete comuniste / clasice.
Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 09 Aug 2013, 15:02

M-a zăpăcit căldura, dar sper să-mi amintesc mai pe seară câte-o povestire-două din cele câteva pe care le-a făcut Arkadi până acum :).

Totuşi, până una-alta, eu zic că merităm câteva fotografii pe tema "Şocolat", din mai-marea serie "Materiale de cacao". Aşa că iată starea pieselor din sistemul de acţionare al ambreiajului nipresc după nici o sută de kilometri de funcţionare. Menţionez că e vorba de un kit de reparaţie din comerţ, venit pe filiera Gaşpar, calitate universală (omul le vinde, n-are încotro).

În apărarea rulmentului de presiune - ale cărui bile arătau încă bine -, carcasa acestuia a fost măcinată în halul ăla de ciupercă, piesa cea mai uzată din poze. Iar "presetupa" cu garnitură nu este din setul ăsta, cu toate că prezintă destulă uzură şi ea. Însă tijei împingătoare îi lipseşte un centimetru întreg, pe care nici sub formă de pilitură nu l-am mai găsit! Pozele mai mari aici (clic).

[align=center]Imagine Imagine Imagine Imagine Imagine Imagine Imagine[/align]

Soluţia "postumă" a fost să încep prin anularea ciupercii, tijei şi a rulmentului de presiune existent. Am păstrat numai presetupa. Apoi am prelucrat un ax de imprimantă ca să intre în diametrul interior al unui rulment normal, pe bile, cotă interioară aprox. 8 mm şi exterioară aprox. 20 mm, parcă. La capătul celălalt al axului am făcut o prelucrare pătrată, ca axul să intre în placa de presiune. Exteriorul acestui rulment presează cu diametrul exterior pe presetupă. Cu proxima ocazie voi înlocui rulmentul (găsit şi ăla cu mult noroc prin atelier) cu unul de presiune sau măcar cu unul conic pe role. Dar deocamdată pare să ţină foarte bine. :)

Iar Arkadi merge grozav!

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 21 Sep 2013, 00:39

Fir-ar a dracului de treabă, v-am zis să nu mai încercaţi să dărâmaţi poarta cu Niprul!

DSC_5627.jpg
DSC_5628.jpg
DSC_5629.jpg
DSC_5631.jpg


Graba şi oboseala strică treaba. După ce-am lucrat astăzi la Alioşa lui Ovidiu ca să-i refacem cablurile de ambreiaj şi frână (şi să le ungem împreună cu cele de acceleraţie), terminaserăm într-un final şi-am scos Uralul împins pe poartă. "Hai să-l însoţesc şi eu pân' la Peco", mi-am zis entuziasmat că în sfârşit aveam să ne mai plimbăm oleacă în două boxere, noaptea târziu. La Arkadi însă n-am mai fost atent şi, tot împingându-l amândoi hei-rupeşte ca să nu-l pornesc din curte şi să-mi scol vecinii, n-am mai fost atent şi am dat cu capacul chiulasei drepte în stâlpul porţii de la Comana.

Rezultatul este acel şurub central rupt. O să-ncerc să-l extrag mâine, situaţia-i jenantă şi nasoală. Însă toate ca toate, dar Arkadi ne-a adus vitejeşte pe-amândoi astăzi la mine la ţară într-o frumoasă şi interesantă zi de septembrie, pe jumătate înnorată, cât să fie deasupra capetelor noastre un plafon de nori extraordinar de variat. :)

DSC_5621.jpg
Ovidiu bibilind la un cablu pentru Alioşa.


El să vă spună cum i-a mers locomotiva înapoi spre Bucureşti, că eu am rămas aici peste noapte. :P

Avatar utilizator

cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde cicloburu » 21 Sep 2013, 12:16

AdrianS » 20 Sep 2013, 22:39 scrie:...
El să vă spună cum i-a mers locomotiva înapoi spre Bucureşti, că eu am rămas aici peste noapte. :P

Nu are rost să-ți stric bunătate de topic în care povestești de problemele lui Arkadi ca să mă laud io cu LIPSA TOTALĂ de probleme ale lui Alioșa! Locomotiva Alioșa trage de rupe șina! Cît pe ce să deraieze azi-noapte, noroc cu mecanicul șef care a păstrat-o pe direcția înainte, deși drumul mergea la dreapta! (Domnule polițist, drumul mergea la dreapta, dar motocicleta mea știe să meargă numai înainte, că TOT ÎNAINTE era mai bine!)

Altfel, o senzație de nedescris să mergi cu suta la oră pe drum liber, îngust, proaspăt asfaltat și marcat, FĂRĂ LUMINI, doar la lumina lunii pline! :lol:

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 22 Sep 2013, 01:28

[align=justify]Ai plecat pe noapte tocmai fiindcă au stat trei mecanici pe locomotivă toată după-amiaza ca s-o aducă cât de cât la rang de cursă / personal. :D Acestea fiind spuse, să nu-l prind pe Alioşa că se puturoşeşte vreodată, că jar mănâncă! :P

Ce bucuros sunt c-am dat azi-noapte cu Arkadi-n stâlp! Abia aşa - de nevoie - am desfăcut chiulasa de pe motor şi am găsit şobolănia de pe lume pe-acolo. Dar să le luăm pe rând: prima urgenţă a fost să extragem prezonul rupt din chiulasă. Freza electrică pe care-am cumpărat-o în urmă cu mai bine de trei ani din Viena şi-a scos pârleala în mare stil fiindcă am avut nevoie să tai un şliţ delicat în prezon. Am montat un disc de tăiere pe freză şi am executat numaidecât o frumuseţe de şanţ, numa' bun pentru şurubelniţa de impact. Pistolul de căldură a fost cel de-a doua sculă sfântă din ecuaţie; am încălzit chiulasa în zona prezonului, iar sfântul principal (alias şurubelniţa de impact) şi-a putut face astfel treaba fără niciun fel de greţuri!

DSC_5633.jpg


Taică-meu s-a apucat imediat dup-asta să croiască un prezon nou ca să-l înlocuim pe cel defunct. Eu - după ce m-am holbat ca tâmpu' o vreme - am purces la curăţat carpaţii din calamină pe care i-am găsit depuşi pe coroana pistonului şi peste tot prin camera de ardere:

DSC_5635.jpg


Asta era pe partea dreaptă. Mă oftic că n-am făcut o poză camerei de ardere înainte să o curăţ, dar cu ocazia asta am remarcat că pe partea asta scăpam compresie! Cu toate că poza făcută chiulasei este mai puţin explicită, pe aripioara de răcire a cilindrului se vede clar (pe toată partea din dreapta) compresia scăpată din camera de ardere:

DSC_5639.jpg
DSC_5641.jpg


Povestea e mai veche. Anul trecut făceam un montaj de motor şi nu am remarcat că flanşele de adaptare de la prinderea verticală la cea orizontală pentru carburatoare (am chiulase model vechi) erau în aşa fel prelucrate încât se propteau cu un colţ într-o aripioară de răcire a cilindrilor. Am strâns aşa chiulasa din dreapta pe al ei cilindru şi am remarcat că mergea foarte prost. Cum am făcut, cum n-am făcut, cert este că am încercat să montez şi cilindrul stâng încoace şi am avut acelaşi rezultat. Abia apoi am remarcat buba şi am polizat niţel colţurile în cauză ale flanşelor. Din păcate o comisesem deja: strângerea dezaxată a chiulasei a indentat ambilor cilindri o "spiră" de vreo 90 grade care traversează diametrele interior şi exterior ale suprafeţei de etanşare ale cămăşii. Am tras nădejde la momentul respectiv că garniturile de cupru dintre gulerele cămăşilor şi chiulase (pe care nu le-a afectat cu nimic toată povestea) aveau să etanşeze complet camerele de ardere în ciuda ispravei mele. Pozele de mai sus demonstrează că m-am înşelat.

Fericit am fost aşadar că mai aveam doi cilindri, primiţi donaţie de la Schumydan acum vreo doi anişori. Ce mai contează cote, uzuri şi alte alea?! Ce mai contează că aceşti doi cilindri primiţi aveau fusta cămăşii cu vreun milimetru - doi mai lungă în jos faţă de cilindrii mei?! Am avut baftă să găsesc aceleaşi cote la cămăşi, aşa că n-am stat pe gânduri şi am schimbat cilindrul drept cu unul din cei doi "buni". Între timp a apărut şi taică-meu cu prezonul cel nou, la care a bibilit mai mult decât ar fi trebuit din pricina unei filiere proaste şi aiurea. Tot pe partea asta am croit şi cele două bolţişoare care se înfig în colţurile marginii de etanşare dintre chiulasă şi capac, cu rol în centrarea garniturii şi a capacului. Unul îmi lipsea iar celălalt nu stătea fest, pe-acolo scăpând ulei.

Cu gând să vă zgârii niţel retinele unora dintre voi am etanşat nou-croita garnitură dintre admisia chiulasei şi flanşa de adaptare pentru carburator cu nişte silicon roşu:

DSC_5643.jpg


După ce am montat maţele la loc pe dreapta m-am gândit că partea stângă este cea care-mi umple fără excepţie pantalonul şi încălţămintea cu ulei. Aşa că n-a stat nici eu la taclale şi am tăbărât pe dumnealor carburator, evacuare, capac, chiulasă şi cilindru. Nu mare mi-a fost mirarea să găsesc şi-n partea asta etanşare imperfectă la camera de ardere, bonus explodată garnitura de sub cilindru:

DSC_5645.jpg
DSC_5649.jpg
DSC_5650.jpg


Mi-a luat o veşnicie să îndepărtez garnitura spartă de pe carter, pesemne o lipise zdravăn acolo căldura uleioasă ţâşnită atâta vreme afară din motor. Iarăşi calamina de pe lume, n-am mai pomenit aşa calamină dură de abia reuşeam s-o sparg dăltuind efectiv cu şurubelniţa şi ciocanul. Cel mai mult părea să se fi depus în zona prin care scăpa compresia. Probabil că acolo se răcea atmosfera mai repede şi gazele se solidificau mai repede pe suprafeţele expuse.

Am refăcut garnitura de sub cilindru din klingerit, am frezat niţel culbutorul de la evacuare că-mi freca niţeluş în arcul de supapă, am schimbat tija împingătoare tot la evacuare fiindcă pesemne s-a lungit în decursul unei jumătăţi de ceas. Din cele şase tije împingătoare pe care le am "pe stoc" am remarcat că nu sunt două la fel de lungi! :P Cea din motorul meu era cea mai lungă, evident! :D Ţevuşca de retur ulei părea şi ea să fi fost niţel înfundată, am suflat-o şi s-a destupat.

Am mai bibilit un milion de ani la alte câteva dichisuri şi mi-am scărpinat îndelung creştetul capului pe tema etanşării sub cele patru piuliţe de prindere ale chiulasei. Pe bune, cum s-au gândit inginerii să oprească uleiul din a curge pe-acolo? Între piuliţele dinăuntru şi aerul proaspăt de-afară sunt doar nişte şaibe din oţel, ce etanşare pot face alea? M-am gândit să plasez nişte garnituri din ceva sub acele şaibe, dar m-am gândit că mi s-or dezintegra prin chiulasă la căldură şi ulei încins. Am experimentat cu nişte teflon înfăşurat pe cele două prezoane de jos astfel încât prezoanele să intre fest în orificiile din chiulasă. Vedem dacă mi-oi mai păta încălţările sau nu.

Am schimbat şi pe partea asta cilindrul, iar într-un târziu am reuşit să montez totul la loc. Rex se gudura straşnic pe lângă mine de plictis, maică-mea se bucura în schimb de companie că a prins-o noaptea cu mâinile în apă rece, pregăteşte strugurii pentru suc. Am fost în egală măsură uimit şi încântat că motocicleta a pornit dup-asta la fix prima pedală, ba chiar sunând mult mai bine ca înainte! Poate unde am reglat proaspăt jocul culbutorilor sau poate unde nu mai scapă compresie, cert este că suna grozav! Doar câteva secunde ce-am ţinut-o pornită că-i deja târziu şi mi-era că-mi trezesc vecinii comăneni. Ăştia-s oameni serioşi pe-aici, nu pierde-vară ca subsemnatul!

Şi ca să nu fie toate roz, neatenţia mea de astă-primăvară urmează să-şi ceară plata:

DSC_5660.jpg


Frecuşul anvelopei până la subţierea lui drastică s-a produs pe vremea când Arkadi gonea legat de ataş înspre Giurgiu ca să-şi vadă ITP-ul făcut. Undeva pe drumul de întoarcere a sărit şplintul de asigurare al unui bolţ de la pârghiile de frână, iar bolţul a dat să iasă. "Norocul" este că floarea bolţului vine fix în dreptul talonulului de la anvelopa spate, aşa că n-a avut unde să sară. În schimb, s-a frecat de anvelopă până n-a mai putut! Văd că talonul a început în sfârşit să cedeze. O să-ncerc mâine să scot anvelopa şi să pun acolo un petic de cauciuc, dar cred eu că mulţi kilometri nu mai scot din anvelopa asta. Aşadar să vedem cât mai cere Gaşpar pe aşa ceva... :'(

Cât despre motor în sine, vedem mâine dacă am făcut într-adevăr vreo scofală sau nu. Una peste alta, consider că tot răul a fost spre bine. Pân' la urmă vine peste noi sezonul rece şi aveam nevoie de-un astfel de şut în ms-dos ca să fac revizia înainte să-mi îngheţe deştele pe chei. :P[/align]


drobu
Postac
Postac
Mesaje: 78
Membru din: 20 Mai 2013, 08:01

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde drobu » 23 Sep 2013, 12:25

un cilindru uzat de Dacia 1300 , dus la un strungar sa-ti ia 'buza' la diametrul pe care il are degajarea din qiuloasa (unde se aseaza camasuiala cilindrului)
Apoi la mana , cu pila , sau daca iti place putin sado-maso, cu flexul , danturezi ce ti-a strunjit strungarul si faci o freza frumoasa, pe care o vei folosi cu succes la rectificarea suprafatei de asezare in chiuloasa.Treaba de 5-10 minute ...'dintii' pe care vei incerca sa--i faci , sa iasa inclinati asa, ca si la panzele de bonfaier, adica freza sa taie doar intr-un sens!
La ultimul şpan pe care il iei cu freza , pui si putin ulei , ca sa iasa fain , si sa nu rupa materialul...
Doar n-o sa tot schimbi qiuloase si cilindrii la nesfarsit!
....garniturile de cupru se decalesc(incalzite pana lumineaza frumos, apoi aruncate repede in apa..) , iar daca au fost amprentate foarte stramb, se arunca...

faci niste montari de proba , sa vezi ce si unde atinge....de regula nu prea potrivesc cilindrii in chiuloase din cauza turnarii aluminiului...si vei avea alta asezare dupa ce frezezi...


Pentru cele patru prezoane cu care se fixeaza chiuloasa , trebuie sa faci alta freza , cu o tija de ghidaj de 9mm...similara cu cea din camasuiala de dacia, dar mai mica...Ghidarea se va face in orificiile prin care trec prezoanele, care sunt cam de 9,xx mm....Trebuie rectificate suprafetele pe care se aseaza cele 4 saibe (lucru care nu a fost facut din fabrica), si nu vei mai avea probleme cu uleiul care iese pe acolo.In nici un caz sa nu pui garnituri!Se inmoaie, qiuloasele se vor slabi, iti creste jocul la supape , si in cel mai fericit caz topesti qiulosa pe acolo pe unde o sa rasufle....
...cel mai bun material pentru freza este o bucata de palnetara de dacia(din nou)
Eu asa am procedat , si nu a mai fost nevoie de pampers in zona...
Poti folosi niste silicon(rosu , ca vad cat-i palce sa-l pui generos) sau niste saibe din cupru decalit sub saibele de otel.Vezi ca saibele originale erau groase si din ceva otel de calitate , sa nu se deformeze la strangere...

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 01 Oct 2013, 13:54

Drobule, grozave idei mi-ai dat! Văd că postaşi pe topicul cu carburatoare şi câteva poze cu freza făcută din cilindru, deşteaptă treabă! Aşadar mulţam, dacă mi-oi lua vreodată curaj voi pune în aplicare soluţia. Ce-i drept, n-am ţinut în mână piston sau cămaşă de Dacie până acum. Pistoanele şi cilindrii Break-ului meu au rămas în motorul maşinii până acum :P (ba chiar îşi fac treaba cu brio!), aşa că va trebui să canibalizez automobilul altcuiva pentru asemenea SDV!

Totuşi, se pare că am nimerit montajul pe motocicletă nesperat de bine: nu mai curge pic de ulei din motor! Îţi dai seama ce înspăimântat am fost când am constatat treaba asta, m-am apucat imediat să desfiletez joja ca să văd dacă mai am ceva oloi în carter. Spre bucuria mea, aveam :P:

DSCF8492.jpg
În faţa blocului la Ovidiu, completând uleiul pierdut la revizuirea motorului.
Mulţumesc Ciclovidiului pentru oloiul dăruit!


Aşa că deocamdată am scăpat cu frezarea chiulasei în locurile unde vin şaibele (ar fi fost altă tevatură şi văd că vine anotimpul în care-ţi îngheaţă ghearele pe scule), rămâne de văzut dacă voi avea sau nu probleme pe viitor.

Altminteri cred că am mai identificat nişte furturi de curent pe la fişa / pipa de pe partea stângă, responsabile zic eu pentru o bună parte din bâlbele ocazionale ale motorului. Mai ales atăzi, pe potopul ăsta care nu mai conteneşte de trei zile-ncoace, la semafoare mă aplecam să ating cu degetul zona dintre fişa şi pipa stângă - mă curenta prin mănuşă. O să caut să izolez locul mai bine. Ca fişe folosesc cablu cu izolator gros, având miez liţat din cupru. Are rezistenţă infimă la curentul electric, spre deosebire de cele cu grafit pe care le întâlnesc pe piaţa auto. Cât despre pipe, folosesc ceva piese vechi fără rezistor într-însele. Nu prea mai am încredere în pipele pe care le găsesc prin târg, aşa-zisele NGK-uri noi, fapt pentru care m-am tot ferit de ele. Evident că nu ştiu cât de bună este soluţia aleasă de mine. Tu ce foloseşti pe post de pipe şi fişe?

Apropo: chiar şi pe ploaia asta mi-a plecat la prima pedală! :P

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 12 Oct 2013, 01:07

Goană furioasă brăzdând ceaţa întunericului. Peste mine se răstoarnă-n vălătuci burniţa atomică, suflată neobosit de vântul dinainte. Zburăm peste denivelări într-o contopire firească, om şi motocicletă. Farul scaldă în lumină albă laptele ceţos ce se-aşterne-n faţă-i. Ca un glonţ înflăcărat trecând prin spumă de lapte. Curbele se-ndesesc, iar Arkadi se apleacă tot mai mult, întotdeauna lipit de asfalt şi raşchetând la răstimpuri scăriţele. Trei sferturi de sens giratoriu luat cu treapta a patra, mi-am ridicat bocancul că-l rodea asfaltul. Asfalt, asfalt, ce-mi eşti tu mie! Mă scapi de rele şi mă vâri în ele, prietene pus pe şotii!

Întunericul deodată-i mai dens! Mă apasă, mă învăluie. Au pierit şi ultimii stâlpi care mai luminau ceva. De-acum mi-s singur, de-a dreptul singur, un punct de lumină caldă într-o mare de rece. Accelerez. Câmp, copaci, forme înfricoşătoare aproape că sar în drum să-mi taie calea. Nu slăbesc acceleraţia. Motorul galopează alert, un munte de gălăgie explozivă, ştie că nu-i de bine şi trebuie să ajung numaidecât! Pistoanele trag turbate să ardă tot, doar uleiul le mai dă suflu în mânie.

Tot mai umed, tot mai înnegurat. Văd tot mai puţin, iar faza lungă desluşeşte numai pustiul ce se-aşterne-n faţă.

Iar săltăm peste gropi, sunt în picioare. O lumină! Mănăstirea-i, ajung! Salt peste drumul lichefiat ca o lăcustă pe firele de iarbă. Nu mai e răbdare, nu mai e timp, nu mai e nimic afară de o voinţă nesfârşită. Iscată din interminabilă fugă, trecută prin ură şi mântuită prin noi.

Omul sfinţeşte drumul. Am ajuns! Totul încetineşte, totul se luminează. Ceaţa-i mai groasă ca oricând, dar ce mai contează? Am ajuns, de-acum ne-ntoarcem liniştiţi şi stăpâni peste toate şi peste tot. Abia la jumătate suntem, trecutul firav mă ţine strâns de şolduri. Întunericul nu mă mai sperie, frate mi-e de-acum şi-mi luminează calea. Am sens şi ordine-n gânduri - ce rar lucru! Pentru asta... pe tine, noapte; pe tine, drumule; pe tine, motocicletă - vă iubesc!

Avatar utilizator

luca.stere
Postăcioi
Postăcioi
Mesaje: 1029
Membru din: 10 Mai 2013, 05:57
Vehicule deţinute: Ural M72, Ural M63, K750, Dnepr 650, My Ural M72
Localitate: Mogosoaia
Vârsta: 39

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde luca.stere » 12 Oct 2013, 09:04

AdrianS » 01 Oct 2013, 11:54 scrie:Altminteri cred că am mai identificat nişte furturi de curent pe la fişa / pipa de pe partea stângă, responsabile zic eu pentru o bună parte din bâlbele ocazionale ale motorului. Mai ales atăzi, pe potopul ăsta care nu mai conteneşte de trei zile-ncoace, la semafoare mă aplecam să ating cu degetul zona dintre fişa şi pipa stângă - mă curenta prin mănuşă. O să caut să izolez locul mai bine. Ca fişe folosesc cablu cu izolator gros, având miez liţat din cupru. Are rezistenţă infimă la curentul electric, spre deosebire de cele cu grafit pe care le întâlnesc pe piaţa auto. Cât despre pipe, folosesc ceva piese vechi fără rezistor într-însele. Nu prea mai am încredere în pipele pe care le găsesc prin târg, aşa-zisele NGK-uri noi, fapt pentru care m-am tot ferit de ele. Evident că nu ştiu cât de bună este soluţia aleasă de mine. Tu ce foloseşti pe post de pipe şi fişe?


Daca vrei fisa Bosch la metru cu miez litat din cupru (cum am pus eu la M72) si pipe NGK originale cu etansari de cauciuc bune spune-mi, nu cred ca m-au costat mai mult de 50 de lei. O sa pun niste poze cu pipele pe care intentionez sa le pun pe M72, bineinteles ca voi cumpara si varianta ruseasca cu CCCP pe ele.

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 12 Oct 2013, 11:23

Mulţumesc! Mai mult ca sigur o să vreau, dar după ce fac rost de nişte bani. Rezerva s-a epuizat în neplănuita ieşire de azi-noapte.

Şi totuşi, ce mă mai mândresc eu cu fişele mele aparent necrăpate şi neoxidate, făcute din ceva metri de cablu pentru fişă de pe vremea Trabantului lu' taică-meu! :)


Hoj
Postăcel
Postăcel
Mesaje: 7
Membru din: 12 Oct 2013, 12:59
Vehicule deţinute: MG ZR
Localitate: United Kingdom
Vârsta: 27

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde Hoj » 12 Oct 2013, 13:15

I have no idea what is being said here, but I'm pretty good with languages and can easily figure out you're speaking Russian.

I love your bikes Adrian, I'm absolutely useless when it comes to "hands-on" work, so I appreciate how you rebuild these bikes etc. Where did you get the blue one? And where's trikey? :(

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 12 Oct 2013, 14:00

You, sir, utterly deserve the like of the day! And in this case, I'm glad that my Russian is better than yours! :P

Got this big blue monster from an old sod about three years ago, from a village not very far from Bucharest (some 30 kilometres to the SW). Actually yes, it's been exactly three years a few days ago, I've had it since October 4th 2010. Looked like this on the day I bought it:

IMG_6827.jpg
IMG_6831.jpg
IMG_6867.jpg


The tricky part was bringing it to my place at the countryside, which involved about 60 km of towing with me pulling like a madman on the handlebars to keep the bike running straight, while my folks were in the car doing the towing. Left-handers were quite alright since the rope pulled the sidecar towards the left. Right-handers were a whole different matter, I had to put a leg in the sidecar itself and pull the handlebars towards the right with all my might. Almost flipped the chair once! :P

I had to sell the trike, unfortunately. I'd outgrown it eventually and felt the need to go further, somewhat (but not that much) faster. But trust me, I dug so quickly through the money that I got for it, that selling it probably wasn't worth it. The thing I kept telling myself was that it was only going to slowly rust away while I kept it, since I wasn't moving it anymore. While it lasted though, It brought me up nicely and originally. From boyhood to true adolescency on three wheels. Imagine the look on people's faces when they saw that thing coming at them on the streets! I'd always get the odd "What on Earth is this?!" question from another driver while waiting at the traffic light. And it felt great! ^^

Muravey! the trike - you got one thing right, though: its name meant "ant"... in Russian. :P

Muravey1_jpg.jpg

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 19 Oct 2013, 01:14

Frumoase intersectări îmi scot în cale plimbările cu Arkadi! :)

De pildă: astă-vară, în drum spre Comana, tocmai când să urc pe podul de peste Argeş (între 1 Decembrie şi Adunaţii Copăceni) m-am salutat cu un Nipru cu ataş venind din sens opus. Au fost de-a dreptul hazlii expresiile de bucurie de pe feţele noastre, cei de la ghidoane, când ne-am dat seama fiecare că ăl'lalt călărea acelaşi fel de motocicletă.

De astă-primăvară şi până acum m-am salutat cu o seamă de BMW-uri din generaţia veche, cu şi fără ataş, printre care R60-uri, R80-uri, un R100 şi nu numai. M-am salutat cu sute de pietoni şi câteva zeci de şoferi / motociclişti în fiecare zi, în mers sau stând la vreun semafor.

Iar pe 17 august - tot în drum spre Comana - m-am întâlnit în Grădiştea, Giurgiu cu un MZ ES 250 cu ataş Duna:

DSC_4909.jpg
DSC_4910.jpg
DSC_4912.jpg
DSC_4913.jpg
DSC_4914.jpg
DSC_4916.jpg
DSC_4917.jpg


Pe nenea prorietarul (cămaşă mov, pozele 3 şi 4) îl ştiam de prin 2009, când m-am apucat să caut cu îndârjire soluţii pentru punerea pe picioare a dinamului de pe Zeta. Anul ăsta, în august, l-am întâlnit pentru a treia oară, respectiv a doua cu MZ cu tot. :)

Astăzi, cu Arkadi, l-am cules pe la ora prânzului pe Dom' Poetescu, care-i atât de liber de contract şi de liber în suflet încât - mai nou - stă pe Câmpia Libertăţii! :P Nici n-apucăm să ne suim bine-n şaua boxerului că ne oprim zece metri mai încolo: Vali a zărit entuziasmat o Mobră model vechi!

DSC_5926.jpg
DSC_5927.jpg


Am studiat-o ce-am studiat-o, ne-am declarat eternă părere de rău faţă de starea dumneadânsei, apoi am luat-o din loc către Centură şi de-acolo spre Jilava. Împuţită şosea e toată Centura asta, dezolantă şi aglomerată şi zăpăcită! De-acuma-nainte voi căuta să evit pe cât posibil traseele pe-acolo. Totuşi nimic în viaţă nu pare să fie pură întâmplare ori pură sincronie, nimic nu-i cu adevărat la voia întâmplării. Pentru aglomeraţia îndurată pe Centură ne-am intersectat mai apoi în Varlaam cu un Simson 425 cu ataş Stoye!

DSC_5928.jpg

Video Simson 425 cu ataş Stoye în Varlaam, Giurgiu.

Am discutat o vreme cu proprietarul, fericit că găseşte motorişti cu care să schimbe o părere şi-un pont. Chiar că omul avea nevoie de ceva anvelope şi de-un pinion pentru ataş, că atelajul se deplasa cam greu cu toată încărcătura pe pinion de solo. Era oprit în faţa porţii unei tanti, cred că şi-a cumpărat de-ale gurii de sezon că a-ncărcat bine ataşul ăla! Tanti nevastă-sa s-a suit numaidecât pe şaua pasagerului, cu uşurinţa pe care numai experienţa îndelungată ţi-o poate da. Cei doi formau un cuplu foarte senin şi vesel, chiar revigorantă întâlnirea!

I-am tăiat din greşeală macaroana Poetescului Poet în filmuleţ tocmai când a-nceput să mă critice. Fiind cu mănuşile-n mâini, am apăsat aiurea pe butoane şi de-aia n-a apucat omul să-şi exprime nemulţumirea până la capăt (cică nu-i place samarul de pe rezervor că-i strică linia). Recunosc treaba asta sincer ca să nu fiu acuzat de cenzură! :)

DSC_5930.jpg


În altă ordine de idei, am profitat de vremea frumoasă de azi ca să bibilim oleacă la Arkadi şi la Izh Jupiter-ul 4 al celui menţionat, botezat "Lev". Din păcate, se-aud zgomote îngrijorătoare din motorul Jupiterului şi nu vreau să-l mai pornesc până nu-l desfac să văd ce are :(; abia ce ne entuziasmaserăm că i-am reglat astăzi avansul pe senzori GoTronic la mare artă. Totodată am remarcat că bătaia care se auzea în motor poate fi simţită ca un fel de înfrânare a motorului într-un anumit punct; nu m-am uitat să văd dacă acel punct corespunde PMS-ului sau PMI-ului vreunui piston, dacă-i fix la jumate sau cumva. Am descoperit astăzi treaba asta când - reglând avansul - răsuceam de şurubul rotorului şi, implicit, învârteam încet motorul cu cheia fixă. Nu ştiu ce-o fi, m-am gândit iniţial că atinge vreo bielă de-un cilindru. Dar n-are cum, îmi spărgea cămaşa. Vreun rulment? Habar n-am! N-am mai desfăcut motor de Jupiter 4, când mă voi apuca de treaba asta să sperăm că mă voi pricepe să-l pun şi la loc!

Cât despre Arkadi, i-am dat cu lerele-n culbutori, cu sfoara de azbest în coatele de evacuare (ce diferenţăăă!!!), cu uleiu-n jojă şi cu banda izolatoare din pânză impermeabilă în manşoane. De ce asta ultima? Păi am acoperit mai bine noul upgrade: manşoanele încălzite! :P

Să fie mai bine de-un an de când am cumpărat de pe eBay la preţ de nimic vreo trei perechi de manşoane încălzite:

022933.jpg


Când în sfârşit le-am primit la poştă taman din China şi am desfăcut cutia în care erau ambalate, am fost cam descumpănit: ţineam în mână nişte firicele firave, agățate de niște folii caraghioase. Auzi tu, cică fire! Abia dacă puteau fi numite liţe, mai erau şi legate ruseşte ("ruseşte" ca idee, nicidecum ca robusteţe) cap la cap fără vreo urmă de cositor. Totul prins de un întrerupător parcă de veioză. În pachete mai erau câte două bucăţi de termoncontractant mari cât să acopere - odată strânse la căldură - fiecare câte-un manşon de ghidon. Şi parcă şi nişte bandă izolatoare sărăcuţă rău, pe care-am aruncat-o imediat. M-am mai însufleţit când am ajuns acasă şi le-am legat la o baterie de maşină (abia îmi furaseră Break-ul argintiu şi eram foarte prevăzător cu bateria Nejiglentei), au dat imediat să se-ncălzească.

Dar mi-am făcut curaj să le montez abia acum câteva zile: eram la ţară şi gândul că urma să plec obosit înspre Bucureşti pe-o noapte friguroasă şi cam înceţoşată m-a motivat multişor. Mi-am scos letconul cu toate cele necesare pentru lipituri electrice, am tras găleata cu fire lângă mine şi m-am apucat de treabă. Aşa-zisele manşoane încălzite sunt nişte simple folii imprimate cu un circuit conductor de electricitate, care opun îndeajuns de multă rezistenţă curentului electric încât să se încălzească nici prea-prea, nici foarte-foarte. Au autoadeziv pe-o parte ca să le poţi lipi mai uşor de manşoanele existente. Din punctul meu de vedere - nişte mici minuni ale tehnicii. :)

Fabricantul propune - cred - să scoţi de pe ghidon manşonul existent, să strângi termocontractantul pe ţeava goală, apoi să lipeşti folia asta peste el şi dup-aia să revii cu manşonul peste lucrătură. Mi s-a părut de la bun început şi mi se pare în continuare o tâmpenie ideea asta, mi-am zis că folia trebuie să fie cât mai aproape de mănuşă ca să facă treabă bună. Nu rezolv nimic dacă transfer căldura în ţeava ghidonului şi stau să încălzesc atâta grosime de manşon. Başca-mi încălzeşte manşonul pe dedesubt şi mă trezesc că-mi alunecă de pe ţeavă! În plus, riscam sigur să distrug foliile dacă forţam manşoanele peste ele. Eu m-am hotărât să lipesc foliile peste manşoane, termocontractantul urmând să vină peste ele, ca să le ţină acolo şi să le protejeze.

În primul rând am înlocuit firele originale cu altele mai groase. Destulă migăleală, lipirea noilor fire pe bornele metalice capsate în folii fără să topesc ceva a fost un balet delicat. Iniţial mi-au venit în cap o mie de idei ştiinţifico-fantastice în legătură cu trasul firelor în aşa fel încât să le protejez fizic. Mai ales firele foliei ce se-nvârte odată cu acceleraţia m-au pus pe gânduri. Am luat în calcul chiar şi trasul firelor prin ghidon ca să reduc pe cât posibil mişcarea lor. Până la urmă nu m-am complicat şi am ales varianta cea mai simplă cu fire oarecum flotante, strânse în locuri-cheie cu "şoricei", având grijă să nu fie sugrumate pe undeva.

Prevăzusem de multă vreme un asemenea "upgrade", aşa că-n carcasa farului mă aştepta ad-hoc un butonaş cu LED alimentat din contactul principal. M-am canonit olecuţă cu lipirea noilor conexiuni stând în picioare şi ţinând fludorul, sacâzul şi papucii pe-o scândură înfiptă între far şi bord, dar pân' la urmă am reuşit. Am croit loc firelor prin marginile înălţate ale manşoanelor din cauciuc cu ajutorul frezei electrice cumpărate din Viena acum trei ani jumate. I-am pus un disc de tăiere care-a intrat ca prin brânză în cauciul manşonului şi mi-a permis să lucrez precis şi repejor. Deh, frigul şi umezeala ce se lăsau iute peste sat nu-mi permiteau să mă lungesc la nesfârşit în noapte. Aşa că freza şi-a făcut iarăşi datoria cu brio. Scula asta şi-a scos pân' acum banii înzecit!

Am matisat noile fire cu aceeaşi bandă izolatoare din pânză impermeabilizată ca să facă parte din peisaj (şi ca să le prelungesc viaţa). La final am pus enormele fâşii de termocontractant negru peste manşoanele isprăvite şi le-am strâns cu un pistol de căldură. Toată treaba mi-a luat vreo două ore, eu lucrez încet. Mi-am făcut bagajele, am strâns sculele, am scos motocicleta pe poartă şi i-am dat bice către Bucureşti.

Băi, tovarăşi! Nu am crezut în vecii vecilor că foliile alea pot să fie atât de bune! Pân' am ieşit din sat peste podul în renovare de lângă mănăstire, palmele mele deja frigeau. Sunt nemaipomenite! Am mers tot drumul cu 50 km/h numai de dragul manşoanelor încălzite, aşa de relaxat ţineam ghidonul! Zâmbeam tâmp şi larg şi deja cred că pilotam periculos având în vedere că-n mintea mea se plimbau numai imagini cu baie caldă, iarnă sub pătură şi câte şi mai câte variaţiuni pe-aceeaşi temă! :D

Până acum pot spune cu mâna (încălzită bine) pe inimă că foliile astea de 10 - 15 lei perechea fac toţi banii! Să vedem cât or rezista. :) Nu mai țin minte câți amperi am măsurat că-mi consumă, dar ştiu că era chiar decent. Doar termocontractantul ăla nu a fost în stare să-şi facă treaba fiindcă nu se strânge suficient de tare peste manşoane. Cel de pe acceleraţie a-nceput a doua zi să se răsucească peste manşon, iar cel din stânga ieşea încet-încet fiindcă mă tot propteam în el. În seara asta am scos termocontractantul şi am dat peste folii o tură din aceeaşi bandă izolatoare din pânză. Poetescu o acuză însă de a fi prea lucioasă pentru aşa ceva, trebuie să strângi tare acceleraţia ca să nu-ţi alunece-n mănuşă. El a venit călare pe Arkadi de la Comana în seara asta (iar eu în urma lui cu Nejiglenta), aşa că proba-i proaspătă. Mai studiez problema. ^^

Poze mâine (adică azi) dimineaţă!


nelu voshod
Postăcel
Postăcel
Mesaje: 2
Membru din: 10 Sep 2013, 04:52

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde nelu voshod » 22 Oct 2013, 20:59

Salut Adriane! La jupiter 4 desfa capacelul de sub motor, sa nu fie volanta slabita si sa "frece " de vre-un semicarter. Am patit-o eu la jupi 5.

Avatar utilizator

luca.stere
Postăcioi
Postăcioi
Mesaje: 1029
Membru din: 10 Mai 2013, 05:57
Vehicule deţinute: Ural M72, Ural M63, K750, Dnepr 650, My Ural M72
Localitate: Mogosoaia
Vârsta: 39

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde luca.stere » 22 Oct 2013, 21:07

AdrianS » 18 Oct 2013, 23:14 scrie:F

DSC_5927.jpg



Interesanta mobra, stopul spate este original?

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 23 Oct 2013, 08:18

Din câte ştiu, este primul model de Mobra. Aripi mai rotunde şi mai ample, rezervor mai rotunjor, furcă leading link. Şi-ntr-adevăr, blocul ce integrează stopul şi semnalele este original:

[thumbnail]http://images04.olx.ro/ui/9/21/49/1290157959_139331249_2-vand-mobra-de-colectie-an-1971-Braila-1290157959.jpg[/thumbnail] [thumbnail]http://www.motociclete-de-vanzare.ro/adpics/4d92220de70a26fee74ae3421.jpg[/thumbnail] [thumbnail]http://www.automobileromanesti.ro/images/mari/Altele/mobra_50-2.jpg[/thumbnail] [thumbnail]http://www.veteran.ro/images/user/image/mobra_2.jpg[/thumbnail]


La fel de originale par să fie şi semnalele faţă, dar parcă-s din cu totul alt film! Mi se pare ciudat că modelele mai noi n-au mai avut semnalizări din fabrică. Cost-cutting? :P

Avatar utilizator

Autorul subiectului
AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde AdrianS » 19 Noi 2013, 15:40

[align=justify]Cu Arkadi la Sighişoara - partea întâi

"Cu noaptea-n cap" este o expresie pentru omul pe care te poţi baza. Pentru omul serios, pus pe fapte mari, care întotdeauna vine şi pleacă la timp. Pentru omul care tace (sau nu) şi face, fără excepţie. Aşa că pe bună dreptate nu prea m-a luat Pasagera Ancuţa-n serios când i-am zis vineri seara, pe 25 octombrie, clar şi răspicat că aveam să plecăm înspre Sighişoara ziua următoare, "cu noaptea-n cap!"

Că nu m-a luat în serios e puţin spus; a bufnit-o râsul de-a dreptul! Başca unde mai pui că plănuiserăm chestiunea foarte-n piuneze aşa, la entuziasm, nefiind nicidecum o treabă aşa-zis bătută-n cuie. Dar se pare că insomnia-i odihneşte grozav pe-ăştia zăpăciţii şi după numai două-trei ore de somn m-am deşteptat sâmbătă cu noaptea încă intrând înceţoşată pe geam. Adică în cap, HA!

Am trezit din somn şi Pasagera, care s-a dezmeticit între uluire (ce vă spuneam) şi bucurie, anticipând călătoria în sine. După ce-am întins o vreme cordeline elastice peste cei trei rucsaci alcătuind bagajul, Arkadi s-a declarat încărcat şi gata de drum. Ne-am înţolit cu ce-am avut mai bun, am pornit motocicletul, i-am dat să pape benzină de la primul peco şi-apoi am luat calea Ploieştilor! Cum i-e însă năravul înainte de-o călătorie mai de amploare, Arkadi a-nceput să se bâlbâie pe unul din cilindri la numai câţiva metri după ce ne-am pus în mişcare. Bâlbe care-au dat semne să mai piară la turaţie mare, dar care aveau să ne-nsoţească îndârjite până la destinaţie. Cu povestirea s-o luăm însă treptat! :)

Frigul şi umezeala ne-au sâcâit destul până la Ploieşti. Am mers printr-o ceaţă pâcloasă, pe cât de albă - pe-atât de întunecoasă. Răsărind într-un târziu, zorii-au dat s-o risipească repejor şi să ivească la orizonturi noi câmpii şi dealuri tot noi. Soarele începu a zvânta lumea de ceaţă înrourată taman când noi suiam către centura de vest a Ploieştiului. Am intrat în cele din urmă-n oraş şi-am poposit la McDonald's-ul din centru, cu gând a ne încălzi o vreme că trăseserăm destul frig.

DSC_6022.jpg
DSC_6020.jpg
DSC_6024.jpg


Micul-dejun a fost binevenit, mai ales că eu picasem deja cam îngrijorat pe gânduri cu bâlba asta din mersul motocicletei. La plecare am mai zăbovit oleacă pe lângă Arkadi, i-am căutat prin "stoc" o bujie care să-i placă mai tare pe partea care făcea fiţe. Pân' la urmă tot o vechitură de Sinterom a preferat, se pare că fuge de occidentalisme ca dracu' de tămâie. Cum bâlbele nu au dispărut cine ştie ce (iar Ancuţa se demoralizează repejor, deşi considerabil mai lent ca Mihăescu), am renunţat la a mai pierde vremea cu asemenea fenomene. Dacă merge, merge, iar eu n-aveam de gând să renunţ în favoarea trenului.

Suiţi din nou în şa, ne-am reluat cursul călătorioarei cu gând să urcăm spre Cheia, ca să evităm deja arhicunoscuta vale a Prahovei. În Vălenii de munte, tot devansând maşinile din traficul neaşteptat de aglomerat, ne-am pomenit motociclind în urma unui MZ ES 250 cu ataş, roşu, la ale cărui manşoane ghidona un nene în vârstă. Ne-am salutat reciproc şi mi-a părut rău că din pricina asta l-am încurcat oleacă la schimbatul vitezelor tocmai când începea un pic de urcare. Totuşi ne-am mai salutat odată când drumurile ni s-au despărţit. :)

Lăsând Vălenii în urmă, drumul s-a făcut din ce în ce mai frumos, iar ghionturile pilot - pasager s-au îndesit atât de mult de pe urma peisajului încât am oprit imediat după Măneciu pentru veselie şi poze:

DSC_6031_forum.jpg
DSC_6034_forum.jpg
DSC_6035_forum.jpg
DSC_6037_forum.jpg
DSC_6039_forum.jpg


Bâlbele motorului păreau să fie cu atât mai prezente cu cât motorul era mai în sarcină, însă deja mă-nvăţasem cu efortul psihic suplimentar pe care-l presupuneau anticiparea urcuşurilor şi implicit drămuirea a priori a inerţiei, acceleraţiei etc. De-acum doar mă sâcâia chestiunea, însă depăşisem starea aproape panicoasă de mai devreme.

Altminteri, drumul pe Cheia a fost exact aşa cum mi-l aminteam: grozav! Serpentinele au trezit brusc sportsbaicu' din Arkadi şi, în ciuda bagajelor cu care-l burduşiserăm, a-nceput să se-aplece cu noi pe curbe de parcă voia să lepede aluminiu pe asfalt! Anvelopele ruseşti şi-au demonstrat eficacitatea în ciuda îngustimii lor, n-am avut niciun fel de emoţie pe partea de aderenţă. Într-o curbă straşnică la dreapta, în plină coborâre, din sens opus ne-am intersectat cu o Viroagă galbenă, pilot şi pasager, duduind şi ea în plină urcare. Ne-am salutat reciproc şi aproape că am ţâşnit din şa când mi-am dat seama că era vorba de motocicleta lui Claudiu din Braşov, pe care l-am cunoscut prin Ovidiu. Ei doi sunt prieteni vechi de schi şi munţomănie, împărtăşind evident şi pasiunea motociclismului.

M-am oprit pe marginea drumului preţ de câteva momente ca să mă gândesc ce-i de făcut, dar - cum era evident că n-aveam cum să mai prind Viroaga din urmă - ne-am continuat drumul ca să nu mai zăbovim. În fond, deja ne cam făcuserăm planul să apelăm la bonomia lui Feri în Braşov, ştiind că el are un garaj plin cu scule în caz de-o bubă mai serioasă. Deja de la intrarea în Braşov motorul se bâlbâia rău, iar întreruperile păreau de-acum să afecteze mersul ambilor cilindri. Se bâlbâiau destul şi stomacurile noastre goale, că de foame McDonalds'u' nu ţine cine ştie ce. Din astă pricină am tras la Ando's, mare local mare de fast-food din centrul oraşului (recomand! doar că-i pururi gălăgie înăuntru) şi caşcavalul pané ne-a ajutat să stabilim telefonic cu Feri o întrevedere la garajul dumneadânsului.

În mod normal nu v-aş fi pârât-o, mă consider destul de diplomat; dar de pe urma chestiei cu bâlbâiala motocicletei atâta mi s-a văicărit şi demoralizat Pasagera Ancuţa încât deja credeam c-o să ia trenul până la la Sighişoara! Până şi cartofii din porţia ei s-au refugiat la mine-n farfurie de-atâta necaz, doar-doar or scăpa de norul negru. Ce să mai zic... norocul meu! :P

Dar proverbiala Zoe a fost bărbată şi, după ceva bâjbâială prin centrul oraşului, ne-am găsit cu Feri şi am purces până la garajul domniei lui. De-acolo-nainte numa' zâmbete şi voie-bună ^^:

DSC_6042.jpg
DSC_6043.jpg
DSC_6044.jpg
DSC_6045.jpg
DSC_6047.jpg
DSC_6051.jpg


Feri e-un tip foarte meticulos mai ales când e vorba să pună diagnostic unei probleme. Nu m-a lăsat (în felul lui educat şi fără interdicţii "expré" de vreun fel sau altul) să pun mâna pe vreo unealtă până nu i-am înşirat toate simptomele ca să ajungem cumva la sursa problemei. De altfel, şi eu voiam să procedăm la fel, doar că - rămas încă în ritmul relativ alert al drumului - mi-a prins tare bine să impună el cadenţa. Am eliminat astfel repejor suspecţii de natură mecanică şi am conchis că e chestie de aprindere. Mi-a dat el câteva bujii (discutând în timpul ăsta despre macrocosmosul lumii bujiilor, fascinant ce puncte de vedere poate avea un radioamator pasionat şi de comuniste :P!) până am găsit una cu scânteie frumoasă, violet. Amândouă bujiile dădeau scânteie, am pornit motocicleta şi părea de-acum să meargă mai bine.

Eu sunt de părere că problemele iscate de piesele originale ale Niprului (sau mai ales cele aftermarket dedicate acestei motociclete) intră întotdeauna sub incidenţa paranormalului. Desigur, până-n pânzele albe putem argumenta că orice problemă are explicaţia ei logică, raţională şi - de ce nu - perfect coerentă. Însă, de când am Nipru, mai toate cunoştinţele şi convingerile şi regulile pe care le-adunasem în căpşoru-mi despre motorul cu ardere internă şi sistemele conexe au fost date peste cap. Prea arareori a avut Arkadi o problemă "decentă", a cărei cauză să fie evidentă sau măcar unică. "Decentă", adică să-i poţi aplica soluţie direct din manualul de reparaţie (nu mai pomenesc de ăla de întreţinere). Gen, dom'le, mă supără o bujie după 'jdămii de kilometri de funcţionare, o schimb şi aia e, merge încă 'jdămii de kilometri. Nu-i adevărat! Trebuie să te gândeşti bine la ce-ai mâncat alaltăieri, cu cine ai stat de vorbă, care căţel şi-a făcut treburile pe roata din spate şi de ce e cerul albastru ca să-ţi dai seama că, de fapt, aerul ardelenesc nu-i face bine, ăla-i sigur de vină!

Mă rog, cert este că o problemă la Nipru pare să fie întotdeauna cauzată de un cumul de factori, ceea ce îi face adesea foarte greu de găsit. Acestea fiind spuse, la extrema cealaltă a situaţiei stă următorul truism: Arkadi porneşte întotdeauna la prima pedală. Ce să-i mai ceri? Enfin, ne depărtăm de subiect. :)

Istoria s-a repetat aşadar: în 2011 tot cu ajutorul lui Feri am fost depanat, când am rămas cu Zeta-n pană de cauciuc în Râşnov. De data asta am stabilit cu Feri că pesemne fişele nu erau grozave şi de-asta întreg sistemul făcea fiţe. Gândind că se găsesc fişe la un magazin de piese auto în Sighişoara şi că, indiferent de situaţie, mai aveam numai vreo sută de kilometri de parcurs, am hotărât să ne vedem de drum şi s-o lăsăm deocamdată aşa cum era. Cam aici s-ar fi încheiat rolul lui Feri-n povestire dacă n-ar fi adus vorba de vreo trei ori despre MZ-ul lui, că cică n-avea asigurare valabilă, că ce vreme frumoasă-i afară, că aşa şi pe dincolo. Ba chiar l-a şi pornit cât am fost oaspeţi în garajul lui, suna excelent! Şi doar ce s-a scăpat de-un "Ce mi-ar fi plăcut şi mie să vin cu voi", că am "tăbărât" cu Ancuţa pe el şi nu l-am lăsat până nu l-am convins să-şi înnoiască RCA-ul chiar în după-amiaza 'ceea. A cedat fără luptă! :P

Şi uite-aşa, în timp ce ne-nţoleam la loc pentru drum, am hotărât cu Feri să dăm ziua următoare o ditamai raita cu fiarele prin Ardeal. Întrevederea de sâmbătă cu dânsul s-a prelungit totuşi vreo oră la Petromul de la ieşirea din Braşov, unde bâlbele la aprindere au reapărut şi erau chiar mai supărătoare ca înainte. Schimbând fişele între ele am constatat că mersul motorului se schimba şi el, aşa că le-am pus în configuraţia optimă (adică inversate de-un milion de ori până când n-am mai ştiut care de unde a fost) şi i-am dat bice înspre Sighişoara. Nu de alta, dar soarele începuse de-o vreme să cam coboare. Ne-am luat la revedere şi am tuns-o!

De-aici înainte l-am fugărit straşnic pe Arkadi. Cu toate bâlbele alea, viteza de croazieră - acolo unde drumul o permitea - a fost totuşi undeva pe la 100 km/h, tatonând ciudat dealurile fiindcă accelerarea provoca întreruperi zdravene la motor. Trebuia aşadar să accelerez nebuneşte înainte de urcuş ca să păstrez suficientă inerţie încât să pot urca panta folosind cât mai puţin maneta de acceleraţie. Ne-am intersectat ca două fulgere cu un (alt) MZ ETZ 250 care venea din sens opus, eu zâmbind că deja era a treia comunistă văzută într-o singură zi.

În Pădurea Bogăţii peisajul şi serpentinele ne-au şters cu buretele şi ultimele încruntări pricinuite de mersul tot mai prost al motorului. Drumul e fantastic, variat, întotdeauna unduieşte ba la deal, ba la vale. Asfaltul şi el e numa' bun pentru motocicleală. Cu toate că se bâlbâia straşnic, Arkadi n-a cedat în faţa urcuşului. Mi-am amintit cu mare precizie de o anumită curbă în special, mai abruptă decât restul, unde prin perioada Crăciunului din 2007 am oprit motorul Daciei fiindcă mă furase peisajul şi n-am mai drămuit cum trebuie acceleraţia. Nu s-a-ntâmplat nimic, eram singura maşină pe şosea, doar m-am fâstâcit oleacă. :) Aveam carnet de vreo lună - două, iar primul meu drum lung fusese chiar ăsta, Bucureşti - Sighişoara, pe-o zăpadă de mamă-mamă! Tot atunci fusese ultima oară când am ajuns în Sighişoara.

Şi-apoi Saschiz. Ah, ce loc fain! În ce părăsire cruntă-i şi totuşi ce frumos rămâne! Singura oprire de după Braşov, goniserăm să ajungem apusul din urmă şi - e lesne de-nţeles - n-am prea reuşit. Soarele dădea să se cam sfârşească.

Arkadi in Saschiz.jpg
DSC_6056.jpg
DSC_6059.jpg
DSC_6065.jpg


Anchilozaţi de încordarea stătută, ne-am oprit ca să ne-ntindem oasele. Saşii d'antan sunt duşi de mult. Un autocar venit la scurtă vreme după ce-am oprit noi a deversat acolo o gaşcă-ntreagă de pensionari japonezi, care au făcut într-un minut bisericii o mulţime de poze din toate unghiurile, după care s-au suit înapoi în autocar şi s-au mistuit. Eficienţă în turism, nu glumă! Dar na, culturi şi culturi. În spatele turnului este un podeţ grozav din lemn, cu acoperiş, pe care l-am descoperit întâia oară cu şase ani în urmă. Hotărât încă din Bucureşti să-l trec de data asta cu motocicleta, întocmai am şi făcut după ce ne-am strâns catrafusele şi ne-am încumetat la ultimii kilometri din drum.

Apoi la vale, tot la vale, gonind, cu soarele de-acum din faţă, portocalind zarea la apus. Arkadi cel sovietic curgea la vale ca trenul pe şine. Târnava începu a şerpui ardeleneşte în dreapta noastră, tot mai aproape de şosea. Iar în zare, dincolo de râu, ţâşnea fuior de fum gros, alb, parcă luase foc un punct de lume. "SICERAM SIGHIŞOARA" mi-am amintit că scrie pe toate ţiglele de pe casa de la Comana, aşa că i-am arătat pasagerei - cu degetul aţintit victorios de parcă în inima Transilvaniei mă născusem - că-ntr-acolo era fabrica de ceramică. Te-ncearcă un sfârşit de lume când intri în Sighişoara dinspre Saschiz, mai întâi cu umbra aia de cimitir înghesuită între şosea şi calea ferată, trei cruci ca vai de ele, apoi aşa o zonă industrială deprimantă te-ntâmpină că parcă-ţi vine să plângi. După care deodată apare oraşul medieval, vezi dealul cu cetatea sus acolo, intri pe Ilarie Chendi şi-ncepi să şerpuieşti pe străzi înguste, printre case vechi săseşti. Te izbesc parcă înadins contrastele ţării ăsteia, atât de normale de la o vreme.

Am găsit din prima pensiunea, zău că straşnică sculă-i Google Maps cu a sa funcţie Street View. Am bătut la poartă, ne-a-ntâmpinat gazda, am vârât motocicleta în curte ca să-şi marcheze teritoriul pe beton şi-am dus bagajele-n cameră. Recomand pe-această cale Pensiunea Sighişoara, foarte curăţică, îngrijită, renovată recent, internet wireless, apă fiartă la baie dacă te simţi bărbat şi aşa mai departe. Ca amplasare, este înspre ieşirea către Agnita. Zona - ca oriunde în oraşul ăla - este liniştită.

Să fi fost cam 8 seara. Indiferent de câți kilometri am de făcut, se pare că-ntotdeauna plec pe zi și ajung noaptea. Să fie și ăsta vreun crez al aventurierului, zic. En tout cas, redeveniţi veseli, bipezi şi mai ales turişti, ne-am îmbrăcat binişor şi am purces per pedes către oraş.

Sfârşitul părţii întâi. :)[/align]

Avatar utilizator

owene
Propostăcios
Propostăcios
Mesaje: 282
Membru din: 13 Feb 2013, 10:06
Vârsta: 57

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde owene » 20 Noi 2013, 13:38

Ce laude desantate! Ando's hai? Pai noi ce am vorbit? Data viitoare nu va mai las de capul vostru prin Brasov ca tot la Ando's intrati. Fast food de rulaj mare, ulei incins si clar reciclat pe toate partile, poate iti place ca e ca la Nipru, nu se schimba doar se completeaza. Oricum am ramas dator cu o masa, motiv sa ne vedem mai des, asa ca o sa mergem intr-un loc mai pitoresc. M-au dus niste motociclisti sarbi acolo, eu habar nu aveam de locul acela.

Ati auzit oameni buni? in ziua aia a intalnit doar 3 comuniste, toate MZ, si toate mergeau. Si eu mai intalnesc pe drumurile mele cate un MZ ETZ, niciodata nu apuc sa-l opresc pe om sa-l cunosc, in 2 secunde a disparut. Astea au o singura viteza: "goneta"

Scrii frumos, abia astept sa citesc partea a 2-a sa aflu ce s-a intamplat in cele ce au urmat.

Avatar utilizator

RaduI
Postăcel
Postăcel
Mesaje: 5
Membru din: 04 Feb 2013, 11:15
Vehicule deţinute: MZ ES 175 / 1960
VW 1200 / 1964

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde RaduI » 22 Noi 2013, 20:52

eu in zilele alea il cautam pe Arkadi prin fata blocului, sa-l vad - nu i-am vazut decat "marcajul" de pe trotuar :)


s@rpe
Postăcel
Postăcel
Mesaje: 6
Membru din: 02 Feb 2013, 17:46
Vehicule deţinute: Suzuki Gsx600F aka "Red Wale' Wakasaki KLX300R
Localitate: A place from nowhere....

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde s@rpe » 28 Noi 2013, 12:05

Continuarea, va rog! :)

Avatar utilizator

cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Arkadi - Nipru MT-10.36

Mesaj necititde cicloburu » 28 Noi 2013, 16:54

Haida, bre, de unde atîta grabă? Ce, crezi că Adrian e oltean? Da' de unde, e ardelean! Dacă a durat o lună pînă cînd a scris prima parte, cît crezi că va mai trece pînă la a doua (știind că lucrurile bune cresc geometric, iar nu aritmetic)?


Înapoi la “Fierul meu”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator