Alioşa - Ural M-63

De la Adler la Zundapp, cu (par)fum de Jawă. Mură-n gură: vorbim numai despre motociclete comuniste / clasice.
Avatar utilizator

Autorul subiectului
cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde cicloburu » 17 Ian 2012, 20:08

Sper să mă aducă, doar să nu se suprapună întîlnirea cu ceva programat în avans.

Toate bune! :cheers:


Magic4Ce
Postăcel
Postăcel
Mesaje: 11
Membru din: 18 Mar 2013, 08:07

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Magic4Ce » 20 Ian 2012, 21:14

CICLOBURU, prietenul nostru, posesorul comunistei cunoscuta sub numele de Alioşa are o veste MAREEEEEEEEEE sa ne dea. Il las pe el sa va zica despre ce e vorba.


Vizitator

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Vizitator » 20 Ian 2012, 21:24

(Falkenberg)

Ceva ce merita :cheers: :friends: !


Paul

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Paul » 20 Ian 2012, 21:25

:peace:

şi

:banana:

prietenii ştiu de ce :laugh:

Avatar utilizator

Autorul subiectului
cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde cicloburu » 20 Ian 2012, 21:44

Băi aceștia, ăsta e topic de motoare :P

Voi deveni tătic pentru a doua oară, prin septembrie, d-aia îi spuneam lui Lolo despre ceva programat în avans!

:cheers:

Avatar utilizator

owene
Propostăcios
Propostăcios
Mesaje: 282
Membru din: 13 Feb 2013, 10:06
Vârsta: 57

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde owene » 21 Ian 2012, 15:37

cicloburu » 20 Ian 2012, 22:44 scrie:[...] prin septembrie [...]

Femeia naste in luna a 9-a zise politaiul sa traiti

Felicitari si sa auzim doar de bine! :-)


Lolo_ID
Cvasipostac
Cvasipostac
Mesaje: 37
Membru din: 02 Feb 2013, 19:54

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Lolo_ID » 21 Ian 2012, 18:46

Felicitari Ovidiu !


Vizitator

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Vizitator » 21 Ian 2012, 18:55

(darkwolf)

Felicitari si sa fie sanatos si sa ii placa motoarele!

Avatar utilizator

Autorul subiectului
cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde cicloburu » 21 Ian 2012, 18:58

Domnilor, felicitările, masa și dansul, după născare! Mulțumesc tuturor! Sper să-i placă motoarele, muntele, muzica bună și o grămadă de alte lucruri frumoase, cel puțin cît îi plac lui fie-mea!

Toate bune! :cheers:


Paul

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Paul » 22 Ian 2012, 10:53

Obrăznicuţule.... n-ai fo' cuminte.... te spun! :laugh:

Hai să fie sănătoşi cu toţii, să cinstim cele cîteva lunişoare la anul pe vremea asta!

Avatar utilizator

AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde AdrianS » 16 Feb 2012, 13:19

Nenea zenkevichru2 e un simpatic care face fel de fel de recenzii video diverselor automobile şi motociclete de epocă. Mai cu seamă se axează pe cele produse în fostul bloc socialist. Aici se suie pe-un Ural M-63 :):

http://www.youtube.com/watch?feature=pl ... Up9eZb49aQ

Avatar utilizator

Autorul subiectului
cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde cicloburu » 16 Feb 2012, 13:43

Păi, ca să fiu în ton cu ultimele postări de pe topicurile tale, pun și aici poza de acum 4 ani, cu mențiunea că și acum e la fel! :D

100_5436.jpg


:cheers:

Avatar utilizator

AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde AdrianS » 09 Apr 2012, 04:57

DSCF2302.JPG


Cu neplăcută surpriză aflu şi eu cum este să nu ai timp sau, din pricina oboselii, să nu ai chef de vorbit cu lumea ori de făcut postări pe forum. Facebook-ul a devenit astfel un soi de compromis, unde lunga povestire scrisă este suplinită cu mai mult sau mai puţin succes de poza trântită cu un comentariu scurtuţ şi îndrăzneţ dedesubtu-i, poză căreia-i vin apoi aprobatoare şi consacrante câteva "like"-uri previzibile. Dar am în schimb un fel de slujbă, aşadar şi ceva bani ocazional.

Sâmbăta lui martie 17 a început cu soare în pleoape, glas răguşit al oboselii de peste săptămână şi un telefon. Tocmai ce-mi făceam somnul mai dulce pe canapeaua rabatabilă (dar permanent întinsă), când am primit ţâr de la Mihai din Păuleşti - membrul jawa 1960 - că să mă scol şi să dau indicaţii rutiere. Vasăzică venise la plimbare cu prietena în Bucureşti şi căuta acum să-şi croiască drum cu maşina până pe strada mea, ca să mai schimbăm o vorbă şi-o părere. Cum soarele care năvălea ca un otoman turbat pe fereastră nu-mi dădea de ales (şi mă bucur că aşa s-au aşezat lucrurile!), i-am parcurs în felul ăsta din memorie şoselele, străzile, intersecţiile şi aleile de pe Kiseleff până-n faţa blocului meu, ca apoi să cobor şi să mă bucur de vizita însorită.

DSCF2187.JPG


După o invitaţie a musafirilor în vastele apartamente, am preluat covrigul Loganului lor şi i-am plimbat oleacă prin Bucureşti, poposind la Curtea Berarilor de pe Şelari. Depănări de povestioare, lăudări ale hotarelor de peste hotare, luat la revedere şi luat iarăşi de ghidon Loganul prahovean, fiindcă eu aveam chef în continuare să ne plimbăm pe străzile neaşteptat de libere ale capitalei. Am ajuns aşa până la Ovidiu-n faţa blocului, de unde am furat Uralul celui din urmă ca să dăm şi eu, şi Mihai, câte-o tură. Ada, prietena lui Mihai şi fotograf de binevenită circumstanţă, a făcut toate pozele din postarea asta, pe care mi-am permis să le aranjez puţin.

Pledez pentru o spălare riguroasă pe dinţi înainte de a lua contact cu Alioşa. Nu că n-am fi fost toţi toaletizaţi în după-amiaza respectivă, dar fierul ăsta negru, se-nţelege, are harul inefabil de a monta cu maximă uşurinţă un rânjet enorm - cât o lună în primul pătrar - pe feţele celor plimbaţi. Aviz amatorilor de-acum încolo! :)

DSCF2194.JPG
DSCF2201.JPG
DSCF2203.JPG
DSCF2222.JPG
DSCF2221.JPG
DSCF2223.JPG
DSCF2229.JPG


Plimbările prin faţa blocului au fost un hit răsunător, fapt pentru care ne-am hotărât să luăm gluma în serios şi să facem un drum mai na-na. Motocicliştii de serviciu s-au înţolit în consecinţă (eu plecasem prevăzător de-acasă cu cască şi ţolărie de piele), musafirii s-au reîmbarcat pe Logan şi am purces astfel la un arc de 180° al Şoselei de Centură. Noi în faţă, ei arier-gardă. A ieşit o tură minunată, cu soare întâi dintr-o parte şi mai apoi din faţă, prilej oportun pentru Ovidiu să-şi testeze ochelarii de soare culisabili din noua lui cască deschisă. Cum i-e obiceiul, Alioşa-Uralul s-a gândit să facă pana prostului fix în faţa unei benzinării. Ne-am cam obişnuit cu această apucătură lăudabilă a comunistelor, anume cea de a face pană (de orice fel) mai cu seamă în dreptul casei, benzinăriei sau vulcanizării. Tot la benzinărie am trecut eu la ghidon, că pasămite Cicloburul-şef voia să admire peisajul centurian. Pe principiul calului care mănâncă ovăz am făcut şi eu nişte kilometri buni până-n ograda magazinului IKEA, unde ne-am despărţit de musafirii mei. I-a corupt restaurantul magazinului (şi foamea prelungită), care cred eu că-i cea mai de succes afacere a suedezilor românizaţi.

DSCF2243.JPG
DSCF2254.JPG
DSCF2283.JPG
DSCF2301.JPG


Alioşa ne-a continuat apoi drumul - cu proprietaru-său din nou la manşoane - prin Mogoşoaia (am ieşit din DN1 fix lângă "Doi cocoşi"), Roşu, Crângaşi, iar în cele din urmă înapoi spre casă. Pe drum, starea de bine ne devenise într-atât de euforică încât fiecare mică fază căpăta amploarea unei scene de comedie, iar noi o comentam (cu exces de umor, ce-i drept) ca doi microbişti neiertători. Ovidiu este în continuare motociclistul mai sportiv (să-l vedeţi când vă urcaţi cu el în Dacie!...), căruia i-aş da fără să stau pe gânduri nişte frâne mult mai bune. Frâne pe care le va avea în cu.rând, mulţumiri lui Dani că ne-a trimis taler de Nipru pentru roata faţă. Eu, cocoţat ca pasager pe şaua aia comfortabilă din spate, vedeam majoritatea fazelor drept potenţiale catastrofe şi mă uitam adesea ca puiul de găină la coteţul câinelui când treceam prin dreptul vreunei străduţe dubioase, vizualmente acoperite bine de maşini parcate aiurea. Dar se vede treaba că ochelarii de mare dioptrie aduc în plus şi reflexe sporite, că eu unul aş fi mult prea preocupat să mă uit după diversele distrageri de atenţie (bipede şi înflorate, cel mai adesea) de pe trotuare sau aiurea.

http://www.youtube.com/watch?feature=pl ... xyB0xGuM3Q

Este de prisos boscorodirea firului de masă care tot sărea de pe borna bateriei. Aşa că las istorisirea în aer de "şi-am încălecat pe-o şa", fiindcă va urma. Dar v-am spus povestea'şa :).

DSCF2264.JPG


Vizitator

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Vizitator » 09 Apr 2012, 09:49

(darkwolf)

Frumoasa povestea am citit-o de 2 ori si stau acu si ma gandesc de ce nu te-ai facut tu scriitor sau poate esti si noi nu stim. Numai bine!

Avatar utilizator

AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde AdrianS » 25 Apr 2012, 06:45

DSCF0044.jpg


Mulţumesc!

Răspund şi povestesc iarăşi cu întârziere. Gaura neagră întruchipată de serviciul meu parcă-mi plictiseşte vlaga. O moarte intelectuală, pe care încerc s-o combat cu orice activitate legată de fiarele motociclistice. Poate că n-o fi nimeritul cheii de treişpe cea mai ambiţioasă formă de cultivare a materiei cenuşie, însă cu siguranţă îmi dă apă la moara unui calm ce, altminteri, mi-ar sta tulbure şi mi-ar pune astfel capăt entuziasmului (la răstimpuri prăpăstios) cu care am ajuns de multă vreme să mă identific. Mi-s un pic obosit acum, poate că povestioara va ieşi mai puţin extravagantă faţă de altele.

Dar nu-i loc în postarea asta de asemenea dărâmări: tura ce-a urmat duminică, 18 martie, a fost una cu adevărat pe sufletul meu: iscată aproape din nimic, ricoşată din şapte întâmplări succesive şi până la urmă făcută complet, pe îndelete. Cu o locomotivă sub kur, băi! Că asta motocicletă nu-i!

Mihă.escu m-a scutit pe neaşteptate de pisiceala pe lângă proprietarul lui Alioşa (într-o şfichiuire turbată de curaj nebun), cel dintâi rugându-l să ne-mprumute "şi nouă Uralul ăla negru". Cicloburul en-titre a acceptat voios, încântat la rându-i de curajul crescând (şi pe drept cuvânt! pe 2 mai dă examenul pentru permis!) al pasagerului Mihă. Iar eu am aflat de tot mise-en-place-ul ăsta taman la urmă, aşa cum află pilotul de-ncercare că are de zburat cu nu-ştiu-ce fier abia când se vede deja urcând către carlingă. Şi mi-a plăcut teribil cremşnitul ăsta de spontaneitate :D!

Suitu-ne-am aşadar în şei şi duşi am fost către Comana, cu un soare nemaipomenit deasupra, sau oarecum de-a lungul capetelor noastre. Joaca de-a baba oarba cu papucul de pe borna negativă a bateriei a continuat imediat după o explozie de cuplu şi acceleraţie în coborâre de pe podul peste Argeş, la Adunaţii Copăceni. Exact ca-n "Potirul Sfântului Pancraţiu" al lui Nicolae Paul Mihail, cică Trabantul a plecat în trombă, numai că după cinci metri s-a răzgândit şi s-a oprit molcom. Noi am făcut din cauza asta o fabuloasă oprire ilegală pe acostamentul interior al giratoriului de după pod, prilej nimerit să ne uităm încântaţi unul la altul (Vali cam alarmat, fiindcă încerca să se dumirească de cauza opririi neaşteptate) şi să exclamăm cu numele diverselor organe sexuale despre cât de bine se aude motorul şi cât de tare trage motocicleta la drum.

După reconectarea papucului jucăuş am intrat în Adunaţi şi, după Mogoşeşti, am tras pe dreapta. Sanchi, trebuia să fac o oprire la boxe:

DSCF0008.JPG
DSCF0024.JPG
DSCF0022.JPG
DSCF0033.JPG


Am repezit la urmî aparatul foto din mâinile masterandului şi l-am invitat pe cel din urmă să dea o tură pe câmp. N-a stat să-i zic de două ori şi s-a-nvoit bucuros să dea pedale dihaniei. A demarat frumos, fără bâlbe şi giumbuşlucuri echilibristice, şi l-am căutat apoi lung cu obiectivul aparatului, că se tot ducea în zare de mă minunam de distanţa de la care puteam auzi duduitul motorului. Fiecare explozie răsuna clar, individual, plin şi sănătos. O bubuială vehementă a motorului care ştie că nu se va opri decât în pana prostului sau la capătul celălalt al ţării, cât să completezi uleiul.

DSCF0048.JPG
DSCF0047.JPG
DSCF0045.jpg


Era prima zi din an când eu ajungeam la ţară. Nu ştiam că lucrările de amenajare a bălţii Comana fuseseră încheiate şi că lunculiţa trăgea din nou să fie inundată. Am intrat cu Uralul de-a lungul Neajlovului, cotind dreapta imediat după piciorul podului de peste râu, lângă Mănăstirea Comana. Ne-am contopit pe dată cu un un peisaj deltaic, peste care apusul revărsa atâtea feluri diferite de tonuri şi nuanţe cromatice încât am uitat de toate şi ne-am apucat de aruncat cu ochii-n zare. Fotografiile următoare îi aparţin lui Vali, cu excepţia celei de-a treia. Găsiţi în album mai multe fără fierul ăla în peisaj:

DSCF0137.JPG
DSCF0061.JPG
DSCF0150.JPG
DSCF0069.JPG


Ne-am îndemnat cu greu din nou la drum, convinşi totuşi că vom mai poposi pe lunculiţă şi altădată în chip asemănător, ceva mai fără grabă şi mai cu relaxare în cap. De altfel, pentru mine, mai relaxant decât după-amiaza de până atunci n-ar fi putut fi decât o siestă de vară, eu agăţat cu tot cu vise într-un hamac la umbră. Am proptit piciorul cu aşa o lene în demarorul Uralului încât mai degrabă s-ar fi zis că mă sprijineam ca să nu cad. Noroc că porneşte repede, altfel un privitor neavizat ar fi putut crede că voiam să-i găsesc grijuliu PMS-ul în felul ăla.

Până am ajuns la casă ne-am mai dezmeticit un pic, de-acuma simţind miros de grajd şi fremătând amândoi de nerăbdare să deschidem uşa magaziei. Am băgat Uralul în curte, Rex a fugit - evident - pe lângă mine întru căţeleală pe stradă, i-am salutat pe ai mei, am proptit motocicleta de un stâlp şi m-am repezit după cheia de la magazie. Încuietoarea a clic-clăcuit prompt, am tras cu niţică forţă de uşă şi voilá! Twin rusesc în doi timpi sprijinit de boxer ucrainean în vreo patru. Ah, pohta ce-am pohtit!!! Că de-acum încolo începe sezonul şi e vreme de reparat şi umblat călare pe propriile fiare!

DSCF0183.JPG
DSCF0153.JPG
DSCF0159.JPG
DSCF0172.JPG
DSCF0179.JPG
DSCF0181.JPG
DSCF0184.JPG


Bineînţeles că l-am sunat pe Ovidiu şi, aşa cum mă rugase în prealabil, m-am apucat să-i înşir dimensiuni comparative - proaspăt măsurate cu ruleta - ale Niprului şi Uralului. Se pare că Niprul e ceva mai lung, mai înalt, mai lat şi mai... pătrăţos. Evident că este şi mult mai bun :P, doar că mai are un picuţ de tras până la ITP. Foarte puţin. Ah, abia aştept, fir-ar!

Înserarea a căzut apoi repejor, iar drumul de întoarcere a fost din nou un tur de forţă al locomotivei pe două roţi, care parcă respira turbată aerul răcoros al întunericului. Motocicleta veche, odată pusă la punct şi reglată cum trebuie, nu e-n stare decât s-aducă rânjete pe faţă şi ceva pofte carnale. Pe cele din urmă le-am ţinut în frâu fiindcă eram totuşi doi bărbaţi bine care-şi respectau statutul (atâta cât era) şi orientarea sexuală. Una singură, se-nţelege.

Şi-apoi, ce va mai fi fost, veţi mai vedea :).

http://www.youtube.com/watch?feature=pl ... -Sy7iv2HBY

Avatar utilizator

Autorul subiectului
cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde cicloburu » 25 Apr 2012, 07:12

AdrianS » 25 Apr 2012, 07:45 scrie:[...] Evident că este şi mult mai bun :P [...]

Aștept s-o văd și p-asta! Nu știu cum poți compara tractorul cu locomotiva! :P
Dacă mă „apucă” talentele scriitoricești, poate scriu eu „va urma-ul”, poate... Dar numai după ce dau textul „la corectat” și la „împopoțonat” cu poze.

:cheers:

De fapt, chiar trebuie să mă-ndemn să scriu, că următoarele două ture mi-au aparținut, egoist, numai mie și lui Alioșa!

Avatar utilizator

Autorul subiectului
cicloburu
Moderator general
Moderator general
Mesaje: 196
Membru din: 28 Ian 2013, 12:09
Localitate: București
Vârsta: 45
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde cicloburu » 07 Mai 2012, 12:54

Deși spuneam că următoarele două plimbări mi-au aparținut, egoist, numai mie, am uitat de drumul făcut împreună cu Adrian, sîmbătă, 31 martie, către reprezentanța Harley Davidson pentru un „test ride” continuat în aceeași seară la Comana. Duminică s-a efectuat montarea cricului lateral și repararea celui central, plus alte nimicuri utile pentru care le mulțumesc în mod deosebit tatălui lui Adrian precum și Adrianului… Ne-am întors duminică noaptea, pe o temperatură extrem de scăzută, mult sub zero, cînd am înghețat mult mai abitir decît în oricare alt drum făcut vreodată, incluzînd și ieșirile din toamna și iarna aceasta!

Prima tură egoistă a pornit de la necesitatea unui drum la aeroportul Otopeni. Pe 3 aprilie a trebuit să duc trei rucsaci unor prieteni și cel mai comod mi s-a părut să merg cu Alioșa. Am pus unul pe rezervor, unul în spate (acesta se rezema și pe șaua pasagerului) și unul în față. Nu știu cum arătam, dar Adrian ar putea să vă spună, că m-am oprit și pe la el în drum spre aeroport. După predarea bagajelor, avînd liber de la „colega de cameră”, m-am gîndit că cel mai scurt drum spre casă ar fi unul cît mai ocolitor. Zis și făcut, am plecat către „Doi Cocoși”, apoi spre Chitila, centură, A1 și am întors la km36. Am făcut o scurtă pauză de telefoane, am stabilit trei întîlniri la care trebuia să ajung în acea seară și apoi i-am dat bice spre casă. Pe autostradă, deși nu mă atrage aproape deloc, ba chiar mă plictisește, am constatat ce utile sunt scărițele pasagerului cînd vreau să mă pun într-o poziție mai aerodinamică pentru vreo depășire sau dacă nu vreau să iau tot vîntul în freză. Am ajuns destul de repede înapoi în București, singurul „cîștig” fiind paguba din rezervor, pe care am constatat-o, aproape ca de obicei, fix la benzinărie… Eram în drum spre casă și am zis să-l invit pe Adrian la o șaorma, că tot eram amîndoi nemîncați. Înainte să se suie pe șa, mă gîndesc să verific dacă avem gaz și așa ne-am prins că eram deja pe vapori! Noroc cu benzinăria de la doi pași distanță… O problemă a apărut cînd Adrian a zis că n-are cască, dar am zis amîndoi că, deși suntem niște indivizi foarte corecți, de obicei, acum vom trece peste corectitudine și vom fenta legea. Drept urmare, casca pentru Adi a „devenit” cagula mea. Asta era așa, mai mult pentru fentarea de la distanță a polițiștilor, dar n-am avut curaj să trecem prin fața lor la un filtru pe care l-am observat pe la fîntîna Zodiac. Am cotit rapid și am evitat întîlnirea de gradul trei cu aplicatorul legii!

Următoarea tură a fost sîmbătă, 7 aprilie, zi minunată, numai bună de plimbare. Am plecat prin Jilava către Domnești, acolo m-am oprit puțin la RaduI, care nu-și mai pune la punct MZ-ul odată, de parc-ar fi băut apă după mine! Pe drum spre Domnești au început să apară primele probleme la instalația electrică, la Radu fiind nevoit să renunț la schimbătorul de faze și să pun farul pe direct. Mult lăudatul contact de Jawa fusese „stricat” de cel care făcuse instalația electrică, de aceea și eu și Adrian am ajuns la concluzia că trebuie schimbat cu unul bun. Instalația nu e originală, ci făcută de cineva care nu a respectat toate regulile și, deși era oarecum funcțională, se cere schimbată cu totul. Am încercat reparații, s-au făcut temporar, dar nu merită. Deja am cumpărat aproape tot ce e necesar și se va face imediat după ce termină Adrian cu Niprul său. Revenind, de la Radu am pornit mai departe prin Bragadiru, Mihăilești, Adunații Copăceni, Varlaam, Mogoșești, Grădiștea, Comana. Traseul n-ar avea nimic ieșit din comun, ba chiar are porțiuni proaste, pe alocuri, dar senzația pe care mi-o dă locomotiva asta la fiece drum e extraordinară. Mereu înghit muște din cauză că stau cu gura larg deschisă într-un zîmbet circular, mai ceva ca al lui ion iliescu (scris intenționat cu minuscule)… De la Comana, unde Adrain a mai reglat puțin jocul supapelor (aici e o mică problemă, se dereglează oarecum repede, după circa 200 de km se cere reglaj nou), am plecat spre București cu escortă regală, Adrian cu familia și cu pasagera Ancuța, care era și ea la Comana. A fost utilă escorta, deoarece pe mine au început să mă lase luminile, nici nu bănuiam eu de ce… Am ajuns pînă la 300 de metri de casă, unde Alioșa a spus ”Stop joc!” și n-a mai vrut să pornească de nici un fel! L-am împins frumos pînă-n fața blocului și i-am luat bateria sus. Avea 9 volți și jumătate. Pînă dimineață a mai urcat cu un volt, dar nepusă pe redresor. A ajuns bateria și pe un redresor dedicat, dar de aici îl las pe Adrian să povestească, pentru că e mult mai talentat decît mine și mai sunt lucruri frumoase de povestit.

Avatar utilizator

AdrianS
Administrator
Administrator
Mesaje: 450
Membru din: 26 Ian 2013, 20:16
Vehicule deţinute: Jawa 250 - 1956, Dnepr MT-10.36 - 1979, Dacia Logan MCV2 - 2016
Localitate: Bucureşti
Vârsta: 28
Contact:

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde AdrianS » 16 Mai 2012, 22:52

IMG_1219.JPG


Adevărat că Harley-ul e o maşinărie desăvârşită. Trage cu asemenea îndârjire în orice treaptă de viteză încât nu ştiu de ce s-a mai zbătut fabrica să-i facă şi alte rapoarte! Puteau s-o lase direct într-a şasea şi aia era. Prima chestie pe care-am gândit-o şi chiar am spus-o cu voce tare când m-am suit pe nava-amiral a flotei Harley - un Ultra Classic Electra Glide parcă - a fost că mă aşteptam să mi se coboare în orice moment o plasmă TV în faţa ochilor. Ceasuri peste ceasuri, voltmetre, turometre, barometre, nuştiuceometre, toate indicatoarele posibile şi imposibile. M-a mâncat în ştiţi voi unde să răsucesc neavizat cheia în contact, aşa că-i la mintea cocoşului că toată parcarea reprezentanţei de pe DN1 a izbucnit în hohote de râs când am strigat încurcat: "De unde opresc radioul?!"

P31-03-12_17.17.jpg
P31-03-12_17.17[2].jpg
P31-03-12_17.18.jpg


Pornirea în test ride a fost uşor dificilă, fiindcă cea mai grea motocicletă pe care fusesem până atunci a fost acel BMW R 1150 GS. Ori crucişătorul ăsta cu motor în V lua curba cam cu convingerea şi unghiul de bracare ale unui... transoceanic. Până la ieşirea în "drumul mare" m-a hăituit lipsa aparentă de feedback, cu care fusesem obişnuit de pe urma motocicletelor comuniste. Pe Zeta, pe Alioşa şi pe Ivan (fierul, ca să nu se-nţeleagă altceva) simţi vibraţia în cadru, în şa, în scăriţe, în ghidon şi mai ales în noadă şi-n dinţi! De altfel, şi pe BMW-ul neamţului am avut probleme cu demarajele uşor smucite din pricina ambreiajului hidraulic (aşadar nu pe cablu, ci pe lichid de frână), cu care am avut o comunicare aşa de bună încât parcă se-nţelegeau mutul cu surdul. N-am fost în stare să mă pot obişnui cu acea comandă perfectă (şi nu prea) într-o mie şi ceva de kilometri. Aşa că am avut un pic de furcă în giratoriile abordate cu vaporul Harley, în parte datorită masivităţii motocicletei şi a comenzilor prea bune.

P31-03-12_17.18[1].jpg
P31-03-12_17.32.jpg
P31-03-12_17.17[1].jpg


Odată ieşiţi pe DN1 în formaţie staff - Ovidiu - eu - staff, deci patru motociclete, nici n-am simţit când am ajuns la 110 km/h. Mă străduiam din răsputeri (mai deschizând casca, mai închizând-o) să-mi aud motorul ca să-mi dau seama de turaţie şi să adaptez treapta de viteză în consecinţă. N-a fost chip! Îl auzeam pe Ovidiu cum bubuia cu Street Bob-ul în faţa mea de parcă mai avea un pic şi despica zidurile iadului, dar eu pot să bag mâna-n foc că mergeam pe un vehicul electric sau remorcat la ştangă de cel din faţă. Vibraţie nema, şi-apoi orice tentativă de a pune frână cât de uşor şi de amabil se transforma într-o smuceală turbată, fiindcă se pare că sunt prea bădăran pentru sensibilitatea muierească a manetei şi pedalei de frână moderne. Am renunţat şi la a mai căuta indicatorul treptei de viteză, fiindcă - aşa cum vă povesteam - treapta a şasea e suficientă pentru a face orice, poate că şi wheelie dacă mă chinuiam un pic.

[center]
P31-03-12_17.16.jpg


Pe drumul de întoarcere, masivitatea propriei motociclete l-a luat prin surprindere şi pe Ovidiu, care a abordat cam larg un viraj şi a speriat crunt maşina de pe contrasens. Evident că un eventual impact - deşi departe - ar fi rezultat în distrugerea maşinii şi atât. În concluzie (fiindcă trebuie să trec şi la chestii mai serioase, ăsta e totuşi topic de Ural!), am simţăminte contradictorii în privinţa Harley-ului modern. Ovidiu s-a plâns de aceeaşi discreţie a eşapamentului propriu, încerca să se audă şi nu reuşea. Probabil că evacuările astea sunt gândite să întoarcă toţi capul după tine pe stradă, dar numai tu să nu te-auzi. Harley-ul, dincolo de realitatea faptului că este o motocicletă desăvârşită, performantă, poate că arătoasă pentru unii şi categoric pretabilă la drumuri de sute de kilometri pe zi fără dureri de dos, m-a lăsat altminteri poate că nu rece, dar cel mult călâi. Mă aşteptam la altceva, poate că nici nu era bine totuşi să vibreze şi să duduie cum credeam eu că o va face. Dar, odată debarcat de pe portavionul respectiv, m-am bucurat (serios!) să mă urc înapoi pe Alioşa cel dereglat şi cu joc prea puţin la culbutori. Departe de mine gândul de a critica cultul şi/sau fierul Harley-Davidson, prea mult spirit critic a transformat oricum poporul ăsta într-unul cam cinic. Doar că fiecare cu plăcerile lui!

Marius, vechi prieten cicloburologic care călărise şi el în aceeaşi zi una din motocicletele de la reprezentanţă, a (re)luat de coarne şi boxerul sovietic:

P31-03-12_17.53.jpg
P31-03-12_17.53[1].jpg
IMG_1179.JPG


Alioşa suferise cu vreo săptămână în urmă o trânteală prostească din cauza mea, când l-am lăsat pe cricul central (şi-aşa sighinaş) undeva pe Lizeanu / Maica Domnului şi am plecat către-un magazin de electrice şi electronice în căutare de relee, termocontractant şi alte bibiluri pentru instalaţia electrică. Vorbeam la telefon cu Ovidiu şi mă-ndepărtasem binişor când am auzit "ZDRANG" în urmă. M-am întors şi am văzut Uralul culcat pe dreapta, cu nişte puşti fugind de lângă el. Buba a fost pesemne pricinuită de o seamă de factori: asfaltul a fost moale, cricul prost şi probabil că (asta n-am văzut, doar am dedus) puradeii au încercat să se suie pe el. Rămâne prostia mea, fiindcă am reuşit astfel performanţa de a sparge oglinda de pe dreapta şi semnalul spate de pe aceeaşi parte.

Partea ciudăţică este că motorul începuse, cu ocazia asta, să meargă mult mai prost. Parcă cilindrul drept nu mai avea vlagă sau mergea stricăcios. Convins că e vorba de o garnitură fisurată sau mişcată din loc, am hotărât cu Ovidiu că aveam să ne ocupăm de problema respectivă la Comana. Aşa că, revenind la firul principal al întâmplărilor, am plecat înspre Comana la scurtă vreme după test ride-ul cu Harley.

Vizita la Comana a fost un bun prilej pentru rezolvarea mai multor probleme. În primul rând, am dormit bine peste noapte. Apoi, în al doilea, am răsuflat uşuraţi a doua zi când ne-am dat seama că, de fapt, mersul rău al motorului se datora jocului prea mic sau chiar cam inexistent la supapele de pe partea dreaptă, nicidecum integrităţii presupus compromise a vreunei garnituri. Habar n-am cum s-a dereglat jocul din şocul trântirii, dar am remarcat la "consultaţiile" ulterioare că tijele împingătoare (sau ceva de pe traseul lor) sunt un pic strâmbe sau cumva deformate, fiindcă jocul culbutorilor se modifică chiar şi prin simpla răsucire a tijei împingătoare între tachet şi culbutor. Aşa că am lăsat un joc ooolecuţă mai mare pentru a compensa buba asta şi-am rezolvat pentru moment problema. Alioşa a pornit la prima pedală după reglaj şi a mers trăsnet!

IMG_1225.JPG
IMG_1227.JPG
IMG_1226.JPG
IMG_1232.JPG


Taică-meu s-a băgat la chestii mai serioase şi a încropit à grande vitesse o prindere pentru cricul lateral de Izh. După o seamă de tatonări şi şapte arcuri probate, am găsit şi-o poziţie suficient de convenabilă pentru arcul de revenire al cricului. O prindere de tip "cric parşiv", care trebuie ţinut cu piciorul, altfel revine de-a lungul eşapamentului ca să nu-l uiţi lăsat. Dar, la urma urmei, cum era vorba? "Alţii moare şi-aşa n-are!"

IMG_1184.JPG
IMG_1185.JPG
IMG_1195.JPG


Ovidiu n-a exagerat deloc: nu cred că am mai tras vreodată aşa frig straşnic pe motocicletă cum am păţit în noaptea aia dintre 1 şi 2 aprilie. Am plecat târziu înapoi spre Bucureşti, dar nu înainte de a constata sideraţi că sticla kilometrajului şi şaua Niprului făcuseră brumă pe ele. Totuşi, în cursul zilei fusese destul de cald, fapt pentru care eu plecasem din Bucureşti la entuziasm, înfipt în blugi şi cu jachetă asortată, pe sub care cam fluturau desuurile. Unde mai pui că el era totuşi înţolit în echipament moto, care opreşte vântul nemaipomenit de bine, chiar şi fără mesadă. Pe drum înapoi, am aflat cât de mic sunt în stare să mă fac în spatele pilotului, în aşa fel încât o bună parte din vânt să sară din Ovidiu peste mine. Cu palmele-mi protejam genunchii, care s-au resimţit crunt în noaptea aia. Am fost nevoiţi să oprim într-un OMV, între 1 Decembrie şi Jilava, fiindcă intraserăm în jivraj amândoi (mie-mi îngheţase lichidul de parbriz pe ochi, iar ăla de răcire se cam fluidizase şi el) şi aveam nevoie să stăm câteva minute la căldură binecuvântată.

După ce m-am trezit cu Ovidiu şi Alioşa la Comana o săptămână mai târziu, pe 7 aprilie, am plecat noaptea în grup înapoi spre Bucureşti. Am remarcat şi de data asta că gândim foarte asemănător şi a fost ulterior de părere că iniţiativa mea de a îi proiecta fază lungă din farurile Daciei cu care îl urmăream fusese foarte bună. L-am urmărit până aproape de casă, fiindcă pe drum observam îngrijoraţi cum luminile de pe boxerul negru pâlpâiau din ce în ce mai moale, ca-n "Titanic". În Break se trăia intens, mai ceva ca la televizor: maică-mea era cu ochii pe gropile de pe drum, eu urmăream şoseaua şi exclamam ori de câte ori vedeam că piere lumina de poziţie a Uralului din faţă, Pasagera Ancuţa îşi făcea griji şi gândea soluţii, iar taică-meu observa în tăcere, aştepând parcă neantul lipsei de curent şi a bateriei descărcate.

Două zile mai târziu am vândut Muravey-ul, pe care sper că noul proprietar îl va pune la treabă şi-l va îngriji bine. Ovidiu mi-a adus Uralul la scurtă vreme mai apoi, mai mult împins şi curs la vale, tot bântuit de aceleaşi probleme de încărcare. Prilej de câteva poze de telenovelă:

IMG_1282.JPG
IMG_1278.JPG
IMG_1283.JPG


Pe 20 aprilie am reuşit să-i oblojim cât de cât instalaţia electrică şi să-i montăm noul contact pe care i l-am cumpărat de la un magazin de piese pentru tractoare (15 lei bucata cu o singură cheie inclusă, pentru interesaţi). Reuşita s-a-ntâmplat numai în urma unui scurt-circuit spectaculos, care a prăjit complet izolaţia unui fir ce pleca din carcasa farului şi ajungea până în comanda electrică de pe ghidon-dreapta, de a făcut cică un fum alb de parcă o luase pe ulei. Treaba asta îmi confirmă teoria cum că circuitele electrice funcţionează pe bază de fum: cum iese fumul din ele, cum nu mai lucrează!

Pe lângă alte fire dezizolate, întrerupte şi prost lipite, am constatat că şi acumulatorul făcea fiţe: motocicleta pornea şi funcţiona bine, însă pierea curentul de îndată ce o rezemam pe cricul central. Ne-a luat câteva ore bune să ne dăm seama că treaba asta nu se-ntâmpla datorită vreunui fir pe care călca sau apăsa cumva cadrul în momentul aplecării, ci din cauza acumulatorului care pierdea aproape integral voltajul odată ce-l puneai într-o poziţie anume. Aviz amatorilor şi, mai ales, nedumeriţilor! Am schimbat acumulatorul şi, pe ploaie, plecaţi am fost!

L-am dus în felul ăsta pe Alioşa la ţară în aceeaşi zi de vineri seară, apoi de-acolo l-am schimbat pe Dacia vişinie, pe care-am fugărit-o fără ulei în cutia de viteze până la Fieni (mai sus de Târgovişte). Acolo, la o oră prea târzie pentru a mai fi decentă, am încărcat în portbagaj un (alt) Jupiter 4 şi am revenit în Bucureşti, unde era să calez şi biata cutie. Am ajuns în felul ăsta la muncă sâmbătă dimineaţă pe la orele 04:00 (mai contează?!) şi mi-am terminat treaba două ore mai târziu. Bietul Ovidiu a încercat în răstimpul ăsta să tragă un pui de somn în maşină, păzind fiarele din Dacie şi bateria de sub capotă - zăvorul capotei îmi fusese crăpat cu o zi sau două înainte, probabil de aceiaşi hoţi care-mi furaseră nu cu multă vreme în urmă celălalt Break, cel argintiu. Cred că cel argintiu este de mult topitură.

Pentru ca bioritmul să fie dereglat complet, am dormit până în seara aceleiaşi sâmbete, când m-am trezit ca să plec după ulei de transmisie. Am improvizat o pâlnie dintr-un fost abajur de plastic şi ceva furtun găsit prin casă, de am reuşit - ajutat de vreo trei vecini care n-aveau ce face - să bag repejor ulei în cutia de viteze până să plec iarăşi spre Comana. Unde m-am culcat la loc. Duminică pe la prânz m-am pomenit în curte cu familionul Cicloburovici, care ieşise la păscut şi s-a aciuat prin curtea subsemnatului. Fetele şi-au văzut de joacă, băieţii de mecanică. Jupiterul 4 adus cu o zi în urmă stătea deja asamblat şi ar fi fost păcat să nu punem de-o micro- (şi pseudo-) întrunire de comuniste la mine-n curte :P:

IMG_1309.JPG
IMG_1314.JPG
IMG_1324.JPG


Spre după-amiază, dacă fetele tot îşi făceau somnul de frumuseţe într-un dormitor de la etaj, n-am stat pe gânduri şi am scos Uralul la plimbare. Omul chibzuit şi sănătos la procesor ar fi ezitat un pic ştiind că rezervorul era aproape gol, iar cheile de la buşon stăteau şi ele la odihnă... în Bucureşti. Am ezitat şi noi, cum să nu: eu am ezitat să bag a doua până am ieşit pe poartă, că e lat motorul, iar Ovidiu a ezitat dacă să luăm şi o cârpă sau nu la noi. De ezitat am ezitat!

Prin hârtoapele din Mironeşti era să-mi decoleze Ovidiu din şa (pe-acolo mi-a îngăduit să trec la ghidon cale de câţiva kilometri), el sprijinindu-şi adesea palmele pe genunchi fiindcă ştie că merg decent şi previzibil. Însă drumul a continuat să se strice, motiv pentru care - în urma unei hârtoape excelente ca unghi şi textură - şaua pasagerului i-a dat un impuls în ms-dos şi blast-off! M-a prins din zbor cu braţele de mijloc (ca pisica de pom) şi a dat să exclame între hohote de râs muhăhăite: "Mă pierzi, să-mi bag p**a!!!"

Normal că am rămas în pana prostului după un drum până la Prundu şi Băneasa (de Giurgiu), aşa că a trebuit să găsim un nene binevoitor care să vină cu o serie întreagă de sticle şi sticluţe ca să putem băga acei câţiva mililitri de benzină în rezervor prin furtunul de alimentare al carburatorului stâng. La marea economie de combustibil am purces apoi pe un drum minunat către Daia, aproape de Giurgiu, unde ştiam că trebuie să găsim o benzinărie. Luam curbele cu grijă, urcam dealurile cu mare consideraţie, iar la vale opream motorul şi ţineam ambreiajul. Cumva, rânjetele de oameni fericiţi în nimicnicia lor înălţătoare şi fără de benzină ne-au rămas imprimate (să nu zic bătute-n cuie!) pe mutre, cu atât mai mult cu cât senzaţia cursului la vale cu motorul oprit este adesea inegalabilă! Ba chiar că, rulând fără motor pe văi cam prea puţin abrupte, de vreo două ori ne-am gândit să ne facem - sanchi - aerodinamici şi ne-am chircit peste rezervor, scăpând şi câte-un "sărumâna" şi "bunăziua" diverşilor curioşi ieşiţi la poartă ca să vadă bărboşii pe Uralul electric.

În Daia am pus casieriţa pe jar tot rugând-o să ne dea când bandă izolatoare, când cutter, când sticlă. Din fericire, simpatiza cu a noastră cruciadă improvizată, fiindcă ne-a mărturisit la rându-i pasiunea pentru motociclete. Ovidiu a alimentat - prin aceeaşi metodă a vaselor comunicante - rezervorul cu doi litri şi jumătate de apa vieţii, iar apoi am forjat-o către Uzunu - Mihai Bravu - Comana fiindcă întârziaserăm grosolan de mult. Pe drumul ăsta de întoarcere şi-a căpătat Alioşa cu adevărat supranumele de locomotivă sovietică, fiindcă a mers excepţional de bine! Treapta a cincea lipseşte pe nedrept, însă chiar şi-aşa trăgea boxerul ăsta să plece cu asfalt cu tot, nu glumă! Cele câteva devansări pe care le-am făcut pe drumul drept parcă tras cu rigla s-au "soldat" cu priviri creştine (adică de genul "Doamne Sfinte, Dumnezeule!") din partea celor din maşinile lăsate în urmă. Acul vitezometrului ne arăta dintre sticlă şi cadran că nu aşa se merge, iar în urma noastră rămânea doar cântec inimitabil şi dărâmător din instrument de... percuţie! Cam aşa este să fii în acelaşi timp şi Katiuşă, şi rachetă! Dar make Ural, tovarăşi, not war!

Aşa că, în starea asta de spirit locomobilo-pacificatoare, vă las cu o poză pe care mi-a făcut-o un pluton de furnici ieşite în recunoaştere pe 30 aprilie, când proprietarul fierului m-a rugat să-l aduc pe Alioşa înapoi în Bucureşti. De fapt, duseserăm Uralul la ţară cu gând să-i refacem degrabă instalaţia electrică, demers ce rămâne însă de făcut după înmatricularea lui Ivan. Toate la timpul lor :P.

IMG_1354_2.jpg


Magic4Ce
Postăcel
Postăcel
Mesaje: 11
Membru din: 18 Mar 2013, 08:07

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde Magic4Ce » 16 Mai 2012, 23:21

AdrianS » 16 May 2012, 23:52 scrie:Treaba asta îmi confirmă teoria cum că circuitele electrice funcţionează pe bază de fum: cum iese fumul din ele, cum nu mai lucrează!

:))


mihă.Escu
Postăcel
Postăcel
Mesaje: 18
Membru din: 05 Feb 2013, 10:42

Re: Alioşa - Ural M-63

Mesaj necititde mihă.Escu » 17 Mai 2012, 11:08

Motociclistului îi șade bine cu drumul, psihicului cu plimbarea și rezervorului cu...benzina! Brava, tovarăși!


Înapoi la “Fierul meu”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator