Mesaj necititde ivan pedala » 25 Noi 2013, 19:30
Si acum, pentru ca am promis, o sa incerc, pentru a nu mai stiu cita oara, sa incropesc un text in care sa spun povestea Jawei mele. Este vorba despre o ciopirtita de Jawa 350 TS, model 638, fabricata dupa 1990 (cred ca ’91 sau maximum’92), pe care am zarit-o intr-o seara de toamna pe un site, la vinzare. Pretul si apoi marca mi-au facut imediat cu ochiul…si am zis ca ar trebui s-o vad, eventual s-o cumpar. Dupa un apel telefonic, in care n-am putut afla mai nimic din ce ma interesa, m-am hotarit sa merg si sa vad tinicheaua.
Inarmat cu rabdare, haine groase, o Dacia papuc si citeva sute de lei in buzunar, am plecat intr-o zi de iarna in care soarele isi etala dantura pe cer, sa vad minunea. Obiectul vizat se afla la cca 150km de casa mea, asa ca drumul n-ar fi fost o problema prea mare, daca Dacia ar fi mers asa cum ma asteptam. Dupa cca 80km am avut prima problema, adica filtrul de motorina s-a imbicsit, motorul s-a incapatinat sa mai traga, ca apoi sa refuze ca un magar, sa mai porneasca. Am rezolvat problema si am continuat drumul…cu soare stralucitor in parbriz si un frig de crapau pietrele. Si…normal, caldura nu functiona la masina, decit sub capota! Ajuns la fiara, am gasit in locul vinzatorului cu care discutasem la telefon si cu care ma intelesesem ca va fi acasa, pe parintii acestuia, doi oameni cam de virsta mea, morocanosi, care doreau cu orice pret sa scape de tinicheaua din curtea lor.
Am verificat vizual ce deja vazusem in poze, adica o motocicleta cu cadrul modificat rau, fara instalatie electrica, fara ghidon (avea o teava de instalatii prinsa in locul ghidonului), un motor care nu-l puteam asculta si nu puteam sa vad cum merge, iar cind a fost vorba de acte…am fost pasat sa-l sun pe baiatul lor, care politist fiind, plecase urgent la munca, la peste 200km de casa. Acesta m-a aburit ca imi va trimite actele prin posta, raminind ca eu sa fac actele ulterior. Am adunat fiarele care constituiau parte componenta din motocicleta si le-am pus in papuc, am urcat apoi si motocicleta cu chiu cu vai, am asigurat-o, am scris un act de vinzare-cumparare (cu un pix inghetat) cu parintii vinzatorului, am semnat toti, inclusiv citiva martori care ne-au ajutat si la urcatu’ motocicletei in masina si am plecat voios, dupa ce am numarat in palma tatalui politistului jumatate din suma convenita cu acesta telefonic! Nici nu-mi venea sa cred!
Am ajuns acasa cu peripetii, fiindca masina de imprumut a facut iarasi precum magarul, poticnindu-se de citeva ori in drum si lasindu-se induplecata doar dupa ce i-am aratat certificatul de inmatriculare si permisul! Pina primavara motocicleta a zacut sub un morman mare de zapada care a surprins-o chiar in zilele imediat urmatoare, zapada care nu m-a lasat sa ma bucur de minunea tacuta. Au urmat apoi multe telefoane, rugaminti, discutii…ca sa recuperez actele, care intre timp s-au volatilizat… adica motocicleta a fost radiata din circulatie (nu stiu de ce, dar cred ca fusese deja radiata inainte de a cumpara-o), tocmai de catre stapinul ei din acte! Asta e un aspect pe care deja l-am trecut cu vederea, iar ce a urmat cind am adunat fiara si am incercat s-o pun la treaba, o sa povestesc intr-un episod viitor, cind sper sa am timpul necesar sa postez si ceva poze, la obiect!