Drumul Ursului

Poze cu panseluţe şi povestiri cu vampiri, totul văzut cu răbdare şi dârzenie din şaua sau ataşul motocicletei vechi.
User avatar

Topic author
Cristi&Fram
LVL 1
LVL 1
Posts: 2
Joined: 25 May 2014, 14:55
Zodiac:
Age: 34

Drumul Ursului

#1

Unread post by Cristi&Fram »

Dupa o noapte alba plina de frustrari si “bete in roate” a venit in jurul orei 5 si momentul in care am putut vedea rezultatul evacuarilor silentioase, si pot spune ca este absolut magnific.
DSC_8824.JPG
DSC_8825.JPG
DSC_8826.JPG
DSC_8827.JPG
DSC_8828.JPG
Dupa cateva ore de somn a urmat momentul adevarului si anume aprobarea baietilor de la RAR pe care am si obtinuto. Avand in vedere euforia reusitei am hotarat sa ii insotesc pe Adrian si pe Vali pana la Ploiesti, (Vali avand hartogaraie de facut pentru TDM-ul lui) iar ceea ce a urmat m-a lasat fara cuvinte.
DSC_8832.JPG
DSC_8834.JPG
Ajunsi pe autostrada am descoprerit o motocicleta care avea ceva de demonstrat, o motocicleta care nu vroia sa isi arate varsta si care a reusit in mai putin de 70 de km sa ma treaca printr-un amalgam de stari si emotii greu de explicat in cuvinte. De la groaza pana la detasare totala, de la forta si nervozitate pana la un calm absolut, o comuincare desavarsita si o legatura atat de puternica, pana la punctul in care eram un intreg.

Ajunsi in Ploiesti am descoperit ca estompatorul evacuarii superioare se slabise si zornaia din cauza vibratiilor, Adrian asociind sunetul cu vechile frigidere Acrtic care din cauza vibratiilor motorului pierdeau suruburi si manere facand un zgomot metallic, infernal, mai ales in linistea noptii. Astfel am gasit si numele indelung cautat pentru aceasta magnifica masinarie; “FRAM” -a strigat Adrian razand( facand referire la competitorul direct al frigiderelor Arctic) iar eu am aprobat pentru ca pe langa zgomotul de frigider ), imi demonstrase cu putin timp in urma forta, personalitate si o atitudine de urs (atat de calm si linistit dar atat de puternic si mortal atunci cand situatia o cere).

Dupa un pranz copios la Kaufland in compania lui Mihai (pranz de vreo 2 ore timp in care ne-am dezmortit picioarele si am schimbat idei pentru ca nu ne mai intalnisem cu Mihai de la incidentul Visinica) am hotarat sa ne intoarcem spre Bucuresti, totusi conditiile meto erau impotriva noastra astfel ca dupa 40 de km de lupta crancena cu vantul si ploaia am parasit autostrada prin padurea Snagov. A urmat un drum scurt dar superb, avand timp sa observam natura si care a schimbat totodata si stilul de pilotaj deoarece drumul serpuieste in acea zona mai ceva ca la munte.
DSC_8844.JPG
Fram rula neobosit si se bucura de fiecare curba tinandu-ma si pe mine alert si atat de implinit. Nu mai exista altceva decat drumul si fiecare curba oferea o alta surpriza placuta, un alt moment de tresarire; Oboseala….hmm….deja era in planul 2 sau 3, cert e ca undeva departe acoperita de sunetul evacuarilor care intre timp se slabisera iar, dandu-le camarazilor mei de drum motiv de glume: “Mai baga ma freon” – striga Vali, iar Fram incepe sa raga si mai tare ca si cum i-ar fi atins ego-ul si simtea nevoia de replica pentru a nu ramane dator.
DSC_8839.JPG
DSC_8843.JPG
DSC_8847.JPG
Ajunsi pe DN1 ne-am continuat aventura strecurandu-ne printre masinile care se inghesuiau la intrarea in capitala si implicit prin traficul infernal al Bucurestilor intr-o vineri seara, pana acasa unde ne-am prabusit pe bordura si ne-am relaxat total, “A meritat totul” – ofteaza Adrian.
Nu am putut replica cu altceva in afara de “Mmmda….clar!”

Totusi dupa o noapte pierduta si dupa un drum care a creat o legatura extraordinara atat intre mine si Fram, cat si intre noi camarazi de suruburi si drum, un lucru este cert:
Acesta este doar inceputul!

Multumesc pentru ajutor si pentru drum lui Adrian, Vali, Marius si Ovidiu si Bine ai venit in familie FRAM.
Post Reply