Izh Jupiter 4 - verde englezesc
Posted: 02 Feb 2013, 21:39
Ştiu sigur a ce-mi mirosea mai devreme, când am ajuns preţ de câteva ore la ţară ca să mai şurubăresc oleacă: mirosea straşnic a primăvară şi am eu impresia că nu mai durează mult până să schimbăm anotimpul!
Am tras nădejde de ceva zi mai însorită, cu toate că ăi' câţiva nori de s-au perindat pe albastrul hibernal al cerului nu mi-au stricat câtuşi de puţin dispoziţia! Aşa că mi-am scos tubularele şi fixele şi am purces la un pic de murdăreală pe mâini .
Astă-primăvară m-a prostit probabil căldura sau m-a lovit vreo patimă pseudo-trecătoare a fiarelor ruseşti - nu pot spune anume -, că m-am pomenit într-o seară la drum de noapte cu Break-ul din dotare, însoţit pe locul copilotului de Cicloburu: goneam cu furia vişinie din '96 către Fienii de Târgovişte, unde se anunţase o vânzare de Izh Jupiter 4.
Era cât pe ce să nu mai ajungem, că la un moment dat ne-am pomenit fix în mijlocul drumului cu un biet cal, pesemne rătăcit, că păşea pierdut de colo-colo. Mare ne-a fost însă surpriza să vedem - odată ajunşi în Fieni - că părţile desfăcute ale fierului zis Jupiter arătau nemaipomenit de bine, aşa că ne-am grăbit să-l arvunim, să-l suim în Break-ul cu arcuri cam moi şi să-l repezim înapoi către Capitală.
Pe-atunci încă lucram ca monitor de presă şi încă n-aveam un program bine stabilit, deşi eram în tura de zi. Prostul meu obicei de a întârzia cu activităţile ce nu-mi fac plăcere s-a abătut şi asupra chefului meu de muncă: se făcuse deja miezul nopţii, tura de noapte îşi intrase de mult în drepturi, iar eu mă luptam pe Kisseleff cu a mea cutie de viteze care pesemne rămăsese fără ulei şi acum dădea semne de calare. Am ajuns târziu de tot la muncă, sub privirile circumspecte dar prietenoase ale colegilor de pe tura de noapte. Ovidiu a rămas pe locul pasagerului ca să păzească fiarele din portbagaj şi bateria de sub capotă (hoţii mă lăsaseră fără zăvor). Mi-am terminat treaba în câteva ore şi am revenit la maşină, unde am găsit un Ovidiu ostenit şi îngheţat, dar entuziasmat ca întotdeauna .
A doua zi, Jupiterul a luat calea Comanei, unde l-am montat repede-repejor ca să-i fac pesemne-n ciudă D-lui Poetescu (care, apropo, a promis că ne va onora zilele-astea cu prezenţa pe site). De-atunci şi până-n zilele noastre a rămas motocicleta asta aşa cum am montat-o, aşteptându-şi actele şi punerea la punct. Între timp i-am făcut rost de bord şi cutii laterale, care trebuie însă vopsite în culoarea atât de englezească a rezervorului.
Zilele trecute, Krazu' mi-a trimis o nemaipomenită şa de Jupiter 4, pe care am reuşit s-o montez astăzi după câteva ciocănaşe de convingere şi alte câteva mici retuşuri cu fălcile patentului. Am prins aripa pe şa după o curăţare a tuturor filetelor cu tarodul şi filiera, apoi am montat ansamblul pe cadru şi - ce mai: abia aştept să-i fac instalaţia electrică şi să aflu ce-i poate pielea!
Poza-i făcută cu telefonul, iertaţi calitatea nu taman grozavă.
Enfin, vă voi ţine la curent cu proiectul!
Am tras nădejde de ceva zi mai însorită, cu toate că ăi' câţiva nori de s-au perindat pe albastrul hibernal al cerului nu mi-au stricat câtuşi de puţin dispoziţia! Aşa că mi-am scos tubularele şi fixele şi am purces la un pic de murdăreală pe mâini .
Astă-primăvară m-a prostit probabil căldura sau m-a lovit vreo patimă pseudo-trecătoare a fiarelor ruseşti - nu pot spune anume -, că m-am pomenit într-o seară la drum de noapte cu Break-ul din dotare, însoţit pe locul copilotului de Cicloburu: goneam cu furia vişinie din '96 către Fienii de Târgovişte, unde se anunţase o vânzare de Izh Jupiter 4.
Era cât pe ce să nu mai ajungem, că la un moment dat ne-am pomenit fix în mijlocul drumului cu un biet cal, pesemne rătăcit, că păşea pierdut de colo-colo. Mare ne-a fost însă surpriza să vedem - odată ajunşi în Fieni - că părţile desfăcute ale fierului zis Jupiter arătau nemaipomenit de bine, aşa că ne-am grăbit să-l arvunim, să-l suim în Break-ul cu arcuri cam moi şi să-l repezim înapoi către Capitală.
Pe-atunci încă lucram ca monitor de presă şi încă n-aveam un program bine stabilit, deşi eram în tura de zi. Prostul meu obicei de a întârzia cu activităţile ce nu-mi fac plăcere s-a abătut şi asupra chefului meu de muncă: se făcuse deja miezul nopţii, tura de noapte îşi intrase de mult în drepturi, iar eu mă luptam pe Kisseleff cu a mea cutie de viteze care pesemne rămăsese fără ulei şi acum dădea semne de calare. Am ajuns târziu de tot la muncă, sub privirile circumspecte dar prietenoase ale colegilor de pe tura de noapte. Ovidiu a rămas pe locul pasagerului ca să păzească fiarele din portbagaj şi bateria de sub capotă (hoţii mă lăsaseră fără zăvor). Mi-am terminat treaba în câteva ore şi am revenit la maşină, unde am găsit un Ovidiu ostenit şi îngheţat, dar entuziasmat ca întotdeauna .
A doua zi, Jupiterul a luat calea Comanei, unde l-am montat repede-repejor ca să-i fac pesemne-n ciudă D-lui Poetescu (care, apropo, a promis că ne va onora zilele-astea cu prezenţa pe site). De-atunci şi până-n zilele noastre a rămas motocicleta asta aşa cum am montat-o, aşteptându-şi actele şi punerea la punct. Între timp i-am făcut rost de bord şi cutii laterale, care trebuie însă vopsite în culoarea atât de englezească a rezervorului.
Zilele trecute, Krazu' mi-a trimis o nemaipomenită şa de Jupiter 4, pe care am reuşit s-o montez astăzi după câteva ciocănaşe de convingere şi alte câteva mici retuşuri cu fălcile patentului. Am prins aripa pe şa după o curăţare a tuturor filetelor cu tarodul şi filiera, apoi am montat ansamblul pe cadru şi - ce mai: abia aştept să-i fac instalaţia electrică şi să aflu ce-i poate pielea!
Poza-i făcută cu telefonul, iertaţi calitatea nu taman grozavă.
Enfin, vă voi ţine la curent cu proiectul!