Hai să râdeţi un pic de admin! Am zis că postez de-afară cu mobilul, dar zău că nu mai aveam timp (şi destulă temperatură-n degete) s-o mai fac şi pe-asta. Iaca-ia ce-am stat eu să fac - de nevoie, nicidecum plăcere - de la orele 18:00 până mai adineauri la 01:00 fără pic de întrerupere:
Tocmai ce mă mândrisem cu reglajul supapelor (operaţiune amânată de multă vreme) şi m-am suit pe Arkadi ca să mă repede până la Marius acasă, când - în timp ce mă strecuram delicat printre automobiliştii înşiraţi la semafor - mă trezesc cu un progresiv dar repejor-crescând bocănit în motor: "toc-toc-toc-bang-bang-bang". Să fi trecut cel mult trei secunde din momentul în care am devenit conştient de sunet (şi norocu-i că l-am prins chiar de la început) şi până am oprit motorul. Fenomenul n-a venit cu vreo pierdere de putere sau ceva vibraţie-n plus.
M-am învârtit un pic în jurul lui Arkadi - de un' să-l iau? Am dat să apăs uşor cu mâna pe pedala de pornire, iar motorul părea să fie blocat. M-am panicat un pic. Zic "
bă, nu-i chestie de ulei, că avea". Aşa că am luat tacticos la verificat subansamblurile: cutia de viteze şi roata spate se-nvârteau bine-mersi la unison dacă eram la punctul mort sau dacă - într-o treaptă viteză - trăgeam ambreiajul. Am făcut greşeala să consider că problema se ascundea altundeva, aşa că am dat chiulasele şi cilindrii jos. Şi ce să vezi? Toate piesele stăteau bine-mersi cu pare-se aceleaşi toleranţe de astă-primăvară-ncoace. Ba chiar calamina groasă din vremurile pre-bobină japoneză dispăruse în mare parte. Nimic spart, nimic strâmbat, doar arborele ce părea să fie blocat.
Ovidiu era ocupat, însă pe Marius l-am corupt să vină. Şi, în timp ce ăl' din urmă logănea repejor înspre mine cu un braţ de cârpe şi ceva scule, eu - cel eşuat la intersecţia dintre Calea 13 Septembrie şi Bd. Tudor Vladimirescu - m-am apucat să demontez şi roata spate, cu grup şi cutie cu tot. Surpriză! Motorul s-a deblocat imediat după ce am scos cutia. Dar cutia să fie de vină? Părea că nu! Başca sistemul de acţionare al ambreiajului confecţionat artizanal astă-vară în "cooperativă" cu taică-meu se prezenta surprinzător de bine şi de solid. Dar stai: ce-i totuşi cu atâta pilitură de aluminiu pe carcasa cutiei şi pe discurile de ambreiaj? Doar o privire mai atentă mi-a fost suficientă să constat că
toate cele şase şuruburi care încheagă discurile de ambreiaj erau slăbite! Vorbesc de şuruburile 'celea cretine cu cap înecat şi şliţ de şurubelniţă dreaptă. Nu ştiu cine le-o fi inventat, dar se pare că trebuie să le strângi nebuneşte la montare şi să le tragi şi nişte körnere-n cap ca să le asiguri pe poziţie.
Unul din şuruburi ieşise într-atât de mult în afară încât începuse a lovi în carcasa cutiei de viteze, aşa că m-am prins imediat de sursa zgomotului. Şi din cauză că şuruburile erau slăbite inegal, ambreiajul lui Arkadi nu mai stătea paralel cu nimic, el oscilând cam 4 mm (enorm!) înspre carcasa cutiei de viteze.
Şi dă-i şi luptă la cămaşă pe frigul şi vântul de seară, refă şliţuri cu un cuţit mai dur cică, pune ce teflon ai la-ndemână, înşurubează cât poţi cu ce şurubelniţe n-ai, remontează cilindri, chiulase, refă jocuri, completează uleiul şi ţine-o tot aşa până târziu în noapte, când mintea deja nu-mi mai funcţiona şi nu mai simţeam şale ori tâmple, ci doar o sfâşietoare durere de gleznă şi picior pe dreapta.
Mă-ntinsesem cu tot agretatul (mărunţit bine) pe trotuar ca-n caricaturile din
Manualul motociclistului.
Am ajuns într-un târziu acasă şi, acum că am un ambreiaj funcţional care a-nceput brusc să semene cu-al lui Ovidiu, îmi dau seama că Arkadi funcţiona de fapt cu buba asta de nişte mii de kilometri încoace. Să-mi trag una dacă mi-aş fi putut da seama!
Sunt însă complet nemulţumit de şuruburile alea tâmpite şi nu mai am nici dram de încredere-n ele. Mâine (adică azi) bucăţesc iar motocicleta (fir-al al naibii), iau un şurub din cele şase şi mă duc în vizită pe la tot ce-nseamnă magazin de specialitate cu şuruburi. Vreau aşa ceva:
Sper să găsesc. Pot fi şi mai lungi, doar să le intre bine căpăţânile şi să aibă cap pentru inbus, ca să am ce strânge la ele!