A cedat aşadar nervos după vreun an de zile de ménage à Cicloburu, lovitura de graţie probabil dându-i-o din greşeală chiar noi când am umblat să-i recondiţionăm crunt-poziţionatul demaror, operaţiune după care n-a mai vrut să dea niciun fel de scânteie şi pace. Fiat pax, că mortua est. Ţin în mod special să-i vorbesc de rău pe cei care s-au băgat în electrica maşinii ăsteia (şi zău că nu discriminez), fiindcă mai mult şi-au bătut joc de dânsa şi ne-au îngreunat nouă viaţa decât să-i aducă îmbunătăţiri. Improvizaţii mai facem şi noi, dar aici e deja vorba de nişte chestii magistrale şi spectaculoase pe care noi n-am reuşit să le pricepem ori descoasem. Acestea fiind zise, să mergem mai departe până nu vin iar minerii să se răzbune!
Procedeu: se ia una bucată cheie de la portbagaj. Se descuie portbagajul. Apoi din portbagaj se ia una bucată cheie de prezoane roţi. Cu braţul extins şi cu cheia în mâna acestui braţ, se apasă cu capătul util al cheii pe ţâmburuşul care descuie portiera dreapta-spate. Se deschide apoi de-afară portiera dreapta-spate şi se ridică ţâmburuşul care descuie portiera dreapta-faţă. Se deschide apoi portiera dreapta-faţă şi se ajunge în sfârşit la ţâmburuşul care descuie portiera şoferului. Se deschide portiera şoferului, se trage de mânerul ce descuie capota, se ridică respectiva capotă şi se apucă de treabă.
Trăiască aici Mihai, zis Jawa1960 pe forumul nostru, că într-atât de mult şi-a dorit să ne-ajute încât a găsit o soluţie cel puţin pe placul tustreilor: renunţarea la ceea ce am conchis noi a fi un calculator ars (şi o injecţie defectuoasă) şi retrogradarea către delcoul, carburatorul şi pompa de benzină clasice ale Daciei 1310. Donatorul de organe zis Zambilica (Dacia 1310) îşi aştepta oricum cuminte şi resemnată soarta remăţească, aşa că am săltat din ea piesele necesare.
Trebuie lăudaţi inginerii de la Dacia pentru redundanţa din motorul Daciei Nova pe injecţie. Cu toate că au folosit noile sisteme pentru gestionarea aprinderii şi alimentării cu carburant, nu au modificat blocul motor şi nu au înlăturat mecanismele de antrenare ale vechilor subansambluri. De pildă au lăsat la locul lui pinionul ce învârte delcoul şi n-au umblat la cama care acţiona vechea pompă de benzină. Pur şi simplu le-au astupat cu nişte capace şi aia a fost! Mihai a descoperit treaba asta inspirându-se de la Novă din Sinaia ce a păţit o modificare asemănătoare. Noi am înlăturat capacele, am vârât delcoul clasic la locul său, apoi am compus o pompă de benzină din cele două şi jumătate pe care le aveam pe post de piese schimbate (deci nu neapărat de schimb) şi am înfipt-o unde-i e locul.
Am anulat vajnicul calculator şi am purces la a da chei şi pedale. De precizat că-n filmuleţ ne-am chinuit până ne-am dat seama că pinionul delcoului nu era aşezat la semn, ceea ce ne-a dat iniţial un avans la aprindere complet aiurea. Am scos pinionul şi tot atunci am aflat (trăiască smartfeonurile astea, că bine e să poţi intra pe Gugăl când ai nevoie) că ăsta se montează în felul următor: îl ridici pe nenea cilindrul 1 (cel mai dinspre volantă / cutia de viteze) la PMS, să-ţi apară şi semnul pe volantă. Iei după asta pinionul (efectiv îl scoţi din locaşul lui, că nu-i prins cu nimic) şi îl aliniezi cu teşitura din capul lui perpendicular pe blocul motor. Grijă la faptul că teşitura nu este dată fix pe mijlocul diametrului, ci puţin într-o parte, rezultând două semicercuri - unul mai mare şi unul mai mic în lungime. Semicercul mai lung vine înspre volant. Din vorbe pare greu de înţeles, dar la faţa locului se dumireşte imediat tot nărodul.
[BBvideo 560,340]http://www.youtube.com/watch?v=brgcHWmj4Vo[/BBvideo]
Trebuie schimbat şi bendixul, fiindcă este lesne de văzut în filmuleţ cât de des ratează cuplarea demarorului pe coroana dinţată. Dacă o fi el de vină.
Oricum, ce nu am surprins încă în filmuleţ este carburatorul pe care Mihai şi cu Ovidiu au reuşit să-l monteze spre căderea nopţii, adaptând atât flanşa fostului modul de injecţie cât şi cea care a ţinut carburatorul pe Zambilica. Câtă vreme au luat ei flanşele la bonfaiere şi flexuri, eu am dat fuga-fuguţa până la magazin după şuruburile, şaibele, piuleţe şi gasket sealant-ul necesare adaptării. Nu ne-a venit niciunuia să credem ce pornire uşoară a făcut şi ce ralanti frumos a-nceput Vişinica să ţină apoi, mai frumos şi regulat ca oricând. Rezultatul filmat al muncii va urma în partea a doua.
Aşa că ne-a luat o zi întreagă (ce-i drept, începută cam pe la miezul zilei efectiv) să facem modificarea şi ne va mai lua niţel timp să înlăturăm de-acuma kilometrii de fire care atârnă aiurea şi care nu ne mai trebuie. Cu puţin noroc poate ne-o primi şi la ITP în felul ăsta, cu toate că Mihai era cam sceptic. Până la următoarea vizită a lui Mihai (căruia-i mulţumim frumos de tot pentru efort şi reuşită), eu mă voi lupta în continuare cu portierele; trebuie să ajungem pe la un magazin de piese auto ca să luăm alte broaşte, că cheia ce porneşte motorul şi descuie portbagajul nu se potriveşte şi-n portiere. Se pare că nu mai există nici pârghiile dintre broaşte şi mecanismele care descuie portierele, din câte-mi dau seama este vorba de nişte tije care seamănă mult cu cea care leagă pârghia acceleraţiei de cea a şocului la carburator. În fine, oi găsi la magazin sau le-oi face din vreo sârmă. Mai avem de inventat prinderea pentru filtrul de aer, o prindere solidă pentru cablul de acceleraţie (diferită faţă de vechea bridă care stătea prinsă între două din cele trei prezoane ale chiulasei, fiindcă am fost nevoiţi să montăm carburatorul niţel răsucit şi s-au schimbat unghiurile utile) şi alte câteva nimicuri... importante.
Ca fapt divers, frâne nu mai există deloc, s-or fi scurs dacă au stat atâta, aşa că trebuie să le revizuim şi pe ele. Am apucat de-am schimbat anul trecut coloana de direcţie cu cea primită de schimb de la mata, nene Ivane. Aia veche avea joc de vreo 25° şi doar un ciotuleţ din ceea ce fusese cândva cruce cardanică o mai împiedica să nu se dezintegreze complet. Arcurile şi suspensiile, precum şi bucşăraia sunt şi ele obosite, abia aşteptăm să vedem cum se va comporta şi simţi maşina după ce le-om repara.